Lepşa este un sat vâncean, situat pe Valea Putnei, într-o zonă extrem de pitorească. Străvechea aşezare de tăietori de lemne şi crescători de animale a ştiut să fructifice avantajele zonei montane, în care este amplasată, devenind o importantă staţiune turistică. Înfiinţarea unui Parc Natural în judeţul Vrancea se înscria în eforturile României de proteja o suprafaţă cât mai mare din habitatele şi speciile de interes conservativ şi iată că în zonă pot fi admirate mai multe obiective naturale sau antropice: Mănăstirea/Schitul Lepşa, Cascada Putna (o rezervaţie naturală în miniatură), Rezervaţia Naturală Cheile Tişiţei, Vârful Tisaru, Lacul de acumulare de la Greşu, Staţiunea Soveja (are cel mai ozonat aer din România) şi tot aici se află şi un Mausoleu dedicat eroilor din Primul Război Mondial, dar şi o Tabără de scluptură. Păstrăvăria Lepşa şi Motelul Cascada care asigură o tabără de campare pentru corturi şi rulote sunt alte două exemple ce demonstrează cât de variate pot fi activităţile de agrement ale staţiunii.

Dacă veniţi la noi dinspre Bucureşti, Piteşti, Craiova sau alte oraşe de la sud de Carpaţii Meridionali, trebuie să treceţi mai întâi prin Târgu-Jiu şi să urmăriţi indicatoarele cu Petroşani. Traversaţi Defileul Jiului, iar la ieşire – la prima interescţie semnalizată, înainte de Petroşani – faceţi la stânga spre Cheile Buţii (34 km). Veţi traversa in ordine oraşele Vulcan, Lupeni, Uricani, satele Valea de Brazi, Valea De Peşti, Câmpu lui Neag. Din Câmpu lui Neag mergeţi înainte pe drumul asfaltat până veţi întâlni un indicator cu Cheile Buţii – la dreapta. Ieşiţi de pe drumul asfaltat, iar de aici mai aveţi aproximativ 600m până în curtea complexului cu acelaşi nume. Drumul este accesibil oricărui tip de maşină pe toata perioada anului. Dacă veniţi la Chei dinspre oraşele din nordul Carpaţiilor Meridionali, punctul de reper este oraşul Petroşani. Îl traversaţi, iar la ieşire, înainte de intrarea în Defileul Jiului trebuie să urmăriţi indicatorul cu Cheile Buţii – la dreapta. De aici veţi urma traseul descris mai sus.

Singura metodă de a ajunge aici este cu vaporul sau barca (de exemplu cu vapoarele Navrom de la Tulcea, Murighiol, etc.). Este un mic colţ de rai din Delta Dunării, la gura de vărsare a braţului cu acelaşi nume în Marea Neagră. Aici se ţine festivalul de film Anonimul (cu intrare liberă la proiecţiile de noapte).

Oltenița, municipiu al județului se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeș în fluviu. Este așezat în Lunca Dunării, în dreptul km 430, în aval de confluența Dunării cu râul Argeș. Așezare are un trecut străvechi, în nordul său fiind identificat urme ale culturii Gumelnița. Toate informațiile vechi așează cetatea Daphnes la confluența Dunării cu râul Argeș, iar acest lucru a făcut ca isotircii şi arheologii să presupună că Olteniţa este aşezată acum, pe aceleaşi locuri pe care se afla cetatea din timpul romanilor, numită Daphne (în timpul împăratului bizantin Constantin cel Mare a devenit Constantiola sau Constantiana Daphne). Potențialul turistic al localității se concentrează în special pe cursul fluviului Dunărea. Se pot face croaziere, plimbări cu șalupa sau concursuri sportive, se poate practica pescuitul sportiv, există zonă de plajă, un fond forestier adiacent cursului perfect pentru odihnă şi recreere sau vânătoare sportivă. De asemenea obiective importante sunt: insula Albina, portul turistic, balta Valea Mare, malul râului Argeș, zona Dunărica, Rezervația Arheologică Gumelnița (I, II), aflată la marginea orașului, la jumătatea distanței dintre acesta și balta Valea Mare, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa Olteniţa – muzeu de arheologie și istorie (clădirea în care funcţionează muzeul este cea a fostului tribunal şi a fost construită în anul 1925, după planurile celebrului arhitect Ion Cernescu; în muzeu sunt expuse unelte de piatră şi os, ceramică, figurine aparținând Culturii Gumelnița, tezaure din mileniul 1 d. Hr., numismatică), Biserica de zid cu hramul "Sf. Nicolae", ctitorită în anul 1855, Turnul de apă, Biserica de lemn sau Parcul central al orașului, Monumentul eroilor din primul război mondial. Olteniţa este recunoscută pentru funcţiunea ei de port la Dunăre şi pentru Şantierul Naval ce a construit celebrele vapoare ale lui Nicolae Ceauşescu.

Băile Herculane este una dintre cele mai vechi stațiuni balneoclimaterice din lume și probabil prima din Europa (Al Aquas), existând de mai mult de 2000 de ani. Prin stațiune trecea Via Danubia, drumul care făcea legătura dintre Dacia si restul Imperiului Roman - traseul este în lucrări și după ce va fi refăcut, va intra pe lista de obiective turistice de seamă din România. La Băile Herculane poți face o baie termală noaptea, în aer liber, poți urca pe cărările ce duc spre vârful munților și spre crucea, spre grotele existente, poți admira Pinul Negru de Banat. Tot de aici poți ajuge cu ușurință la vechea graniță a Imperiului Austro-Ungar (Cheile Țasnei/Țâșnei). Sissi, îmărata Imperiului Habsburgic a adus înflorirea în Herculane în anii 1700, lucru evident când ești la fața locului. Deasupra de Herculane, la câțiva kilometri în amonte pe Cerna găsiți un baraj, iar continuând linia apei o să ajungeți la Cerna Sat cu ale sale impresionante Chei ale Corcoaiei. Idee primită de la Cau (mir...a@yahoo.com)

Mănăstirea Râmeţ, una dintre cele mai vechi aşezăminte ortodoxe monahale din Transilvania, se află pe valea îngustă, săpată de apa Geoagiului, în Munţii Trascăului. Este aşa zisa ”vale a mănăstirii”. Râul, pornit din munţii Abrudului se varsă în Mureş, lângă Teiuş. La Mănăstirea Râmeţ se ajunge dinspre Teiuş (20km) pe drum asfaltat sau din Aiud pe la cabana Sloboda şi prin satul Râmeţ (27km).

Cheile Orzei sunt situate în Masivul Bucegi, la sud de lacul Scropoasa, au o lungime de 1,5 km, și sunt considerate ca fiind cele mai strâmte, mai spectaculoase și mai sălbatice chei din Valea Ialomiței. În anul 1970, pentru a proteja acest spațiu valoros, s-a constituit Rezervația Naturală Complexă Cheile Orzei. Cheile sunt de o frumusețe aparte iar pereții de calcar par uneori că închid calea turistului. Un punct de plecare înspre chei este tabăra Vânători din apropierea localități Dobresti. La Dobrești se ajunge pe o drumul Târgoviște - Moroeni.

Oașa este un lac de acumulare pe râul Sebeș, la granița județelor Alba și Sibiu, în Munții Șureanu. Este situat la altitudinea de 1255 metri, cu o suprafață de 460 hectare, lungime de aproximativ 6 km, având 136 mil. mc de apă şi este cel mai mare dintre lacurile de acumulare amenajate pe cursul râului Sebeș. Pentru ridicarea debitului a fost captat şi râul Ciban. Barajul Oașa, amplasat în Defileul Oașei, este obiectivul principal al întregii amenajări și a intrat în funcțiune în anul 1979. Este construit din anrocamente (gneise micacee șistoase) cu mască din beton armat. Are înălțimea la coronament de 91 metri, lățimea maximă la bază de 250 metri (în zona taluzului), lățimea la coronament de 10 metri și lungimea maximă de 300 metri. În anul 1980 a fost pusă în funcțiune centrala subterană Gâlceag, care valorifică potențialul energetic înmagazinat în lacul Oașa. De asemenea, prin intermediul Stației de pompare Gâlceag, lacul de acumulare Oașa primește, tot suplimentar, și apele râului Cugirul Mare (zăgăzuite de barajul de la Canciu). Principalii afluenți ai râului Valea Frumoasei (numele râului Sebeș până la vărsarea în lac) sunt: Tărtărău, Curpătu, Sălănele, Smida, Valea Mare. Peștele predominant în lacul de acumulare este păstrăvul și crăietele (boiștean). Barajul este traversat de DN67C (Transalpina) care leagă orașele Sebeș și Novaci. În apropierea lacului se află şi Mănăstirea Oaşa, iar defileul Oaşei are peisaje deosebite.

Cascada Martinu se află pe Valea Caşoca, în Munţii Buzăului. Înainte de a urca spre barajul de la Siriu, pe partea dreaptă a şoselei se află un drum forestier. La doar câţiva kilometri distanţă, pe acest drum, în mijlocul pădurii poate fi descoperită spectaculoasa cascadă Pruncea sau Caşoca. Pentru a o admira trebuie să cobori sub nivelul drumului cu câţiva metri. De la cascada Martinu, valea tăiată de roci mai dure, se îngustează treptat căpătând aspect de defileu. În amonte de confleunţa cu pârâul Pruncea, un prag de gresie de Tarcău face ca apele Caşocăi să cadă pe mai mult de 6 metri, creând una din cele mai frumoase cascade din Munţii Buzăului.

Cascada Martinu, ca şi Cascada Pruncea se află pe Valea Caşoca, în judeţul Buzău. Dinspre satul Caşoca, comuna Siriu, desfăşurat la gura de vărsare a Râului Caşoca, obiectivele principale sunt Lacul Caşoca, Cascada Martinu şi Cascada Pruncea. Sunt usor accesibile, o potecă lată, aflată pe marginea vechiului terasament de cale ferată forestieră, ducând exact până la ele. Lacul Caşoca s-a format în 1969, în urma barării văii de către două alunecări şi se află la doar 4 kilometri de la vărsarea râului Caşoca în Buzău. Cascada Martinu este o cădere de apă de circa 2-2,5 metri, are o marmită extraordinar de frumoasă la bază şi se situează la aproximativ 2 kilometri de de lac. De aici în colo, valea tăiată de roci mai dure, se îngustează treptat căpătând aspect de defileu. În amonte de confleunţa cu pârâul Pruncea, un prag de gresie de Tarcău face ca apele Caşocăi să cadă pe mai mult de 6 metri, creând una din cele mai frumoase cascade din Munţii Buzăului.

Sinaia-Cheile Zănoagei-Lacul Bolboci - În zonă sunt trasee superbe ce pot fi făcute la picior, și poți avea ca obiective Cheile Zănoagei, Cheile Tătarului sau Peștera Ialomicioarei. Se ajunge greu și parându-ți rău de mașină...Pentru că drumurile, aproape forestiere, sunt pline de cratere. și distruse atât de apele și ghețurile care se topesc destul de târziu, cât și de absența completă a investițiilor. Dacă ai un 4x4 te poți încumeta să urci pe drumul care trece pe lângă cabană Cuibul Dorului, pentru a ajunge la un moment dat în drumul de pe platou, care duce la Piatra Arsă dacă îl urmezi spre dreapta, sau la Bolboci, dacă o iei spre stânga. În afară de mașină, cel mai bine ar fi să faci o drumeție pornind din Sinaia pe piciorul Pietrei Arse - Piatra Arsă - Padina, sau cu telecabina până la Babele sau Miorița și de acolo tot în jos spre valea Ialomicioarei. Alternativ poți veni cu bicicleta, dacă îți permit picioarele. Traseul către Lacul Bolboci sau cel care duce mai departe, către Vârful Omu, este deschis doar pe perioada verii, 1 Iunie - 30 Septembrie. Practic, aceeași perioadă în care găsești deschis și Transfagarasanul. Peștera Ialomiței este și ea deschisă turiștilor și merită să fie vizitată. Un caveat celor amatori de drumeții care se gândesc să vină pe drumul pietruit dinspre Bolboci - praful ridicat de zecile de mașini care trec pe acolo vă va tăia tot cheful de munte. Preferabil e să vedeți lacul doar de sus, sau să veniți pe acel drum după o ploaie zdravănă. Peisajele din golul alpin sunt superbe, însă din păcate pășunile, probabil revendicate, sunt împânzite de turme de vite care degajă un miros greu. Din fericire turmele de oi care distrugeau muntele prin pășunatul excesiv s-au mai împuținat. Cel puțin aparent. Pe Valea Ialomicioarei sunt nenumărate locuri de campare, iar lângă cabana Miorița ai acces la o zonă unde poți campa civilizat. Atenție însă la urși, precum și la densitatea de manelisti pe metrul pătrat. Dacă vrei doar un picnic de weekend, e mai bine să te oprești cum treci de Chei, mai departe de cabane. Cabanele și pensiunile, cele cunoscute precum cabana Piatra Arsă, hotelul Peștera, cabana Padina, Bolboci dar și cele construite recent în zonă sunt mai mult decât suficiente, cabanierii spunând că nici chiar în weekend locurile de cazare nu se acoperă. La Cabana Bolboci poți găsi atât cazare decentă, cât și mâncare la prețuri rezonabile. Minusul ar fi acela că nu au camere cu baie proprie.

Unul dintre punctele de pornire spre cetăţile dacice din Munţii Orăştiei.

Una dintre cele mai frumoase zone protejate din județul Cluj este reprezentantă de Cheile Tureniului. Este vorba de un defileu spectaculos, cu stânci care domină valea de lângă orașul Turda. Cheile Tureniului sunt cunoscute pentru oportunitățile pe care le oferă amatorilor de escaladă. De asemenea, zona este foarte apreciată de amatorii de fotografie, cele mai apreciate fotografii fiind cele care surprind acvilele care își au cuibul în zonă. O legendă spune că aceste acvile au fost aduse de romanii care au cucerit Dacia. Și asta cu atât mai mult cu cât în apropiere se află și castrul legiunii a V-a Macedonica, una dintre cele mai importante unități militare ale Imperiului Roman, care avea ca însemn principal o acvilă asemănătoare cu cele care se rotesc azi deasupra defileului. Cheile Tureniului sunt un loc minunat pentru drumeţii în splendoarea naturii.

Cheile Turzii sunt o rezervație naturală protejată, aflată la o distanță de 6 km vest de Turda, de-a lungul văii Hășdate. Au o lungime de 2.900 m[1] și o înălțime a pereților de până la 300 m[1]. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate.

Rezervaţia Naturală Cheile Glodului, înfiinţată în anul 1995 este situată în partea de sud-est a Munţilor Sănijei, o subdiviziune a Munţilor Metaliferi, în lungul Pârâului Ardeu, afluent al Pârâului Geoagiu, la limita dintre judeţele Alba şi Hunedoara. Altitudinea maximă este de 712 m, cea minimă de 450 m. În prezent, numărul de turişti este redus, în principal din cauza lipsei capacităţii de cazare în zonă şi a stării drumurilor. Se poate caza la localnici, însă condiţiile sunt precare. Se poate alege cazarea în Staţiunea Geoagiu Băi şi apoi efectuarea de excursii de o zi în Cheile din Bazinul Văii Geoagiu. Parţial,drumul dintre Cheile Glodului şi Almaşu Mare, a fost recent recondiţionat, este neasfaltat dar accesibil. Celor care vin dinspre Geoagiu Băi, vor merge pe traseul Geoagiu -Bozeş- Ardeu drumul fiind asfaltat până în sat.

Se merge spre Giurgiu; din Adunatii Copaceni, este un indicator spre Manastirea Comana care arata sa o luati la stanga. Dupa ce vizitati manastirea, continuati drumul. La un moment dat o drumul asfaltat o ia la stanga intr-o intersectia destul de maricica si aerisita. O luati la stanga pe asfalt veti ajunge la locuintele lacustre. Drumul asfaltat se va termina si va continua cu drum forestier. Se merge pana vedeti in capat o vila cu un gard pe care scrie accesul interzis. In partea dreapta se poate parca pe pamant. Tot acolo se afla si resturile pontonului spre locuintele lacustre. Delta Neajlovului este un obiectiv inclus in plimbarile cu balonul (www.inair.ro). Obiectivul este inclus in Parcul Natural Comana.

Cascada Strîmbu(ului) se află în Munţii Vîlcan, pe valea cu acelaşi nume şi se poate ajunge la ea parcurgând un traseu pe Cheile Şuşiţei şi traversând câteva pâraie. La aproximativ 20 km de Târgu-Jiu, judeţul Gorj, se află satele Curpen, apoi Vaidei. Din localitatea Vaidei porneşte spre munte, un drum forestier ce urmează valea Şuşiţei. Drumul forestier Şuşiţa Verde începe în dreptul unui canton al Ocolului silvic, iar apoi, la aproximativ 5 minute se ajunge în Cheile Şuşiţei Verzi. Cascada ce se formează aici înspumează apele acestui râu, străbătând spaţiul îngust dintre stânci. În genunea Şuşiţei Verzi se pătrunde cu greutate, însă dincolo de spintecătura prin care trece drumul, cheile continuă înca vreo 150 de metri, apoi urmează o porţiune de mers prin pădure şi prin poieniţe, se depăşesc pâraiele Valea Mare (vest), Miţări (est) şi Tragoe (vest), se străbate Cheiţa Cîrligu şi se traversează pe malul stâng, până la gura văii Jarei, iar de aici urmează lunca largă a Şuşiţei (punctul La Bocşe) şi pârâul Strîmbul. Cascada Strîmbului se află undeva în dreapta, la kilometrul 4,8 de pe marcaj. Zona este deosebit de pitorească şi este un loc excelent pentru o drumeţie montană. Traseele din Munţii Vîlcan nu ocolesc această vale.

Zona Munţilor Bucegi. În Munţii Bucegi există numeroase cascade ce amplifică spectaculozitatea locurilor. Cea mai accesibilă este Cascada Urlătoarea, situată în apropiere de Buşteni, însă alte cascade par a fi mai spectaculoase şi mai frumoase: Cascada Caraiman (în apropierea traseului Buşteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman), Cascada Moara Dracului (pe traseul Bran – Valea Gaura – Cabana Omu), Cascada Obârşiei (pe Pârâul Obârşia Ialomiţei, sub Muntele Obârşia), Cascada Vânturişului (pe Izvorul Dorului, lângă Vârful cu Dor) şi Cascada Horoabei (în apropierea Cabanei Padina, pe Valea Horoabei). Traseul spre Valea Horoabei poate porni de la Cabana Padina. Valea Horoabei este de o frumuseţe sălbatică nemaiîntâlnită în Bucegi, peisajul, canionul (Izbucul Horoaba, Ponorul Horoabei şi Cheile Horoabei) şi cascadele fiind tipice pentru Munţii Apuseni. Traseul, deşi este unul dificil, este amenajat pe alocuri cu cablu ajutător şi este marcat cu marcaj neconvenţional (cruce verde). Ponorul Horoabei este greu accesibil (dar nu imposibil) în perioadele cu precipitatii abundente datorită nivelului ridicat al apei. După ce se ajunge la Cheile Horoabei, cascada cu acelaşi nume se arată impresionantă. În aceste chei s-au descoperit, în orizontul de calcare fin şi roz jurasice, o bogată faună de amoniţi şi branhiopode. Acest loc face parte din ce mai mare zonă declarată rezervaţie, din Munţii Bucegi, şi anume "Rezervaţia Peştera – Babele".

Podul natural de la Grohot este situat pe teritoriul satului Grohot, comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara, în treimea superioară a Cheilor Uibăreşti, pe valea Uibăreştilor. Aces loc a fost declarat monument al naturii şi este inclus într-o rezervaţie naturală de tip geologic, de categoria a III-a, cu o suprafaţă de 1 ha. Este protejat pentru a conserva elementele naturale specifice (podul natural propriu-zis), la care se adaugă și vegetația dezvoltată pe substrat calcaros, cu numeroase elemente specifice zonei submediteraneene. Podul s-a format prin prăbuşirea, în timp, a tavanului unei vechi peşteri şi are o lungime totală de 45 de metri, iar pe sub el curge Pârâul Grohot. În ţara noastră mai există o singură formaţiune asemănătoare, în judeţul Mehedinţi, fenomenul fiind o raritate naturală.

Cascada Diavolului se află chiar la intrarea în Cheile Bistriţei, în Munţii Bârgăului. Cheile Bistriţei Ardelene se întind, cu mici întreruperi, de la ieşirea din comuna Bistriţa Bîrgăului, trecând pe la confluenţa cu pârâul Repedele şi apoi la barajul Colibiţa. Ele oferă un peisaj încântător de-a lungul celor 65 km străbătuţi pe Valea Bistriţei, începând de la 1.562 m altitudine (în Munţii Călimani). Apele cristaline se prăvălesc printre brazii falnici sculptând cele mai înguste chei din România, pe un culoar lung de 600 de metri şi cu pereţi abrupţi, străpunşi de numeroase guri de peşteri. Chiar la intrarea în chei, apele se revarsă prin "Cascada Diavolului”. Tot aici poate fi descoperită şi Peştera Bistriţei.

Chei pe valea Cernei (Cerna Hunedoreană sau Cerna Ardeleană), în proximitatea comunei Lunca Cernii de Jos. Prezintă un peisaj de o deosebită varietate şi frumuseţe, nealterat de intervenţia antroEa prezintă un peisaj de o deosebită varietate şi frumuseţe, nealterat de intervenţia omului.

Chei lângă Băile Herculane, în apropierea satului Pecinișca.

Are statut de rezervaţia naturală şi este una din cele mai mari arii rezervate din județul Vrancea.

Nu departe de Mănăstirea Bistriţa, la intrarea în Parcul Naţional Buila Vânturariţa. Pe drumul forestier ce urcă de-a lungul râului spre parcul naţional.

Având pe o parte grupul munţilor Parâng şi pe cealaltă parte Munţii Căpăţânii şi cu o distanţă minimă de doar 2 metri, este considerat spaţiul cel mai mic dintre doi munţi din lume. Cheile sunt considerate atât rezervaţie botanică, cât şi rezervaţie mixtă, în cadrul unui complex carstic. Vegetaţia, cheile, grotele alcătuiesc un peisaj deosebit de atrăgător, valea superioară a Olteţului reprezintă o podoabă a Carpaţilor Meridionali şi merită a fi vizitată.

Denumirea s-a împământenit şi deşi este tehnic incorectă deoarece sunt mai multe defilee ale Dunării, prin Defileul Dunării se înţeleg toate defileele dintre România în nord și Serbia în sud. În acest punct, râul separă Munții Carpați de Balcani. Lungimea totală este de 134 km din cursul Dunării. Numele maghiar, Vaskapu, înseamnă tot "Porțile de Fier", și este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este Clisura Dunării. În Serbia defileul este cunoscut sub numele de Đerdap fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se Đerdapska klisura (prietenii sârbi folosesc denumirea bănăţeană, Clisura Dunării). Dunărea se îngustează pentru prima oară dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de Defileul Golubac. Are 14,5 km lungime și 230 m lățime în cel mai îngust punct. La începutul defileului se află un fort medieval la Golubac, pe malul sârbesc. Prin valea Ljupovska se ajunge la cel de-al doilea defileu, Gospodin Vir, care are 15 km lungime și se îngustează până la 220 m. Culmile urcă până la 500 m și sunt cel mai greu de ajuns de pe pământ. Donji Milanovac, mai largă, face legătura între Cazanele mari și Cazanele mici, care au o lungime de 19 km împreună. Valea Orșova este ultima secțiune mai largă înainte ca fluviul să ajungă la câmpiile Valahiei și la ultimul defileu, Defileul Sip. Cazanele Mari este cel mai cunoscut și mai îngust defileu: aici Dunărea se îngustează la 150 m și ajunge la o adâncime de până la 53 m. Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, în această regiune a Clisurilor, unde cursul fluviului e numai cataracte, bancuri și vâltori, guvernul ungar din inițiativa contelui maghiar István Szechenyi încă în anul 1834 începe îndepărtarea stâncilor din cataractele Clisurii-de-sus. Lucrările continuă şi se termină cu o canalizare sistematică finalizată în 1898. Drumul serpuieşte de-a lungul Dunării şi acest lucru îl dă un farmec deosebit. Din loc în loc sunt golfuri frumoase (cele mai importante sunt Mraconia şi Dubova). Pe malul românesc, la Cazanele Mici, Statuia lui Decebal a fost sculptată în piatră (cea mai mare sculptură din lume făcută pe stâncă) între 1994 și 2004 cu finanţare de la milionarul lugojean/timişorean Drăgan.

Cheile Corcoaiei sau Cheile Corcoaia din Judetul Gorj sunt situate in Muntii Mehedinti, la 44 de kilometri in amonte de Statiunea Baile Herculane si la 200 de metri amonte de Cerna Sat. In Chei se gasesc formatiuni cu aspect spectaculos. Aici puteti vedea scobituri circulare sau ovale in roca dura a unor rauri, cavitati de dizolvare si lapiezuri ce alcatuiesc un peisaj spectaculos. Lungimea Cheilor este de 300 de metri si sunt un monument declarat al naturii. Se ajunge acolo pe "Drumul Oaselor" - vezi filmul cu Florin Piersic. Crestăturile din stâncă de la intrarea în chei vin cu o legendă - ar fi făcute de Iorgovan cand a tăiat capul balaurului.

Chei naturale pe Râul Caraş. În apropiere ce a mai rămas din ruina Cetăţii Caraş. Cheile sunt cunoscute şi pentru marea răspândire a liliecilor (planta). Oraşul Caraşova a fost colonizat cu etnici croaţi care şi la ultimele recensământuri s-au declarat tot croaţi şi sunt majoritari în comună. Până în 1990 ei se considerau caraşoveni şi erau vorbitori de limbă caraşoveană (nu sârbă, nu croată, nu bulgărească). Cultul majoritar este romano-catolic. Caraşova este punctul de plecare în unul din cele mai importante trasee turistice din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului.

Cheile Bicazului reprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din România situată în partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț și Harghita. Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova. Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Roșu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz.

Cheile Ribicioarei, cu o lungime de 2 km, s-au format prin adâncirea pârâului Ribicioara (afluent al Crişului Alb) în formaţiuni cretacice, mai puţin rezistente (îndepărtate ulterior prin eroziune), şi apoi în rocile calcaroase. Versanţii sunt abrupţi, având o energie de 50-150 m, la baza lor apărând, pe alocuri, marmite de eroziune. În arealul cheilor au apărut peşterile Cizmei, Topliţa şi Izvorul Topliţei. Fac parte dintr-o rezervație naturală de tip mixt, categoria a IV-a, în suprafață de 20 ha. Rezervaţia naturală speologică Cheile Ribicioarei şi Uibăreştilor este situată pe raza comunei Ribița, pe râurile Ribicioara și Uibărești, la 12 km de Țebea. Se remarcă prezența calcarelor jurasice cu pereți pe alocuri foarte abrupți, pe care s-a dezvoltat o bogată vegetație specifică.

De la Cheile Ribicioarei, peste deal, spre apus, se ajunge la Cheile Uibăreştilor, situate pe Valea Bulzeştilor, în amonte de satul Uibăreşti. De fapt aceste chei nu se află pe teritoriul comunei Ribiţa, aparţinând comunei Bulzeşti, dar accesul spre chei este mai facil prin satul Uibăreşti, sau cum aminteam mai sus, peste deal, din Cheile Ribicioarei. Punctul de maximă atracţie al acestor chei, declarate şi ele areal protejat de categoria a IV-a, este Podul Natural Grohot, o ultimă rămăşiţă a peşterii care a existat în trecut aici. Cheile Uibăreştilor fac parte din Rezervaţia naturală speologică Cheile Ribicioarei şi Uibăreştilor.

Zona Munților Apuseni. Denumirea corectă a rezervaţiei, consemnată în lista oficială a rezervaţiilor din judeţul Alba, este Cheile Feneşului, după numele râului care o străbate. Ulterior, a apărut numele impropriu de Cheile Caprei, după numele celor două coloane stâncoase, Pietrele Caprei. Rezervaţia face parte din sectorul de sud al Munţilor Trascăului, iar cheile au fost sculptate de pârâul Feneş în calcarele caracteristice ale acestei unităţi montane. Suprafaţa şi limitele: 110 ha. În partea de vest, limita rezervaţiei este formată de marginea platoului Dâmbăului, cu altitudine de 1200-1300 m şi cu altitudini maxime de 1368 m în Vârful Dâmbău şi 1329 m în Vârful Faţa Florii. Ea coboară spre sud-sud-est pe panta abruptă şi apoi pe vâlceaua dintre Dealul Lazului şi Piatra Caprei până în Pârâul Feneşului, puţin mai jos de cantonul silvic. De asemenea, pe marginea platoului, coboară şi se roteşte către est pe o altă vâlcică, tot până în Pârâul Feneş, lângă o troiţă, în capătul nordic al cheilor.

Rezervaţia Naturală Cheile Sohodolului este în amonte pe râul Sohodol, comuna Runcu. O zonă frumoasă ce merită încercată. Într-un loc apa a săpat 2 găuri în stâncă, denumite de localnici "nări". Este unul dintre locaţiile clasice din Oltenia de sub munte unde se practică escalada pe stâncă (alături de Cheile Galbenului - Peştera Muierilor).

(A nu se confunda cu cele din Bucegi, Prahova) Cheile Tătarului constituie o rezervație naturală situată la 30 km de Baia Mare. Din stațiunea turistică Izvoare, se urmează drumul forestier spre nord care duce în direcția Cabanei Pleșca și spre Poiana lui Dumitru. Prin chei curge pârâul Runcu. Pe același pârâu este în construcție un lac de acumulare cu baraj din anrocamente. Finalizarea acestui baraj va duce la acoperirea de ape a zonei cheilor. Cheile se întind pe o lungime de câteva sute de metri și sunt singurele chei în andezit din țară. Stâncile înalte dau un aspectul sălbatic și deosebit de pitoresc zonei, dar cu toate acestea cheile sunt destul de puțin cunoscute ca și atracție turistică.

(A nu se confunda cu cele din Maramureş) Rezervaţia naturală complexă Cheile Tătarului face parte din seria monumentelor naturale de pe teritoriul Munţilor Bucegi, în judeţul Prahova. Zona a fost declarată drept rezervaţie în anul 1970 şi se întinde pe o suprafaţă de 0,5 hectare. Se poate ajunge urmând traseul de la cabana Padina. Rezervaţia prezintă structuri carstice, prin care se numără peşterile, lapiezurile, turnurile sau dolinele. Cele două mari peşteri ce pot fi văzute în zonă sunt Peştera Mică şi Peştera Urşilor, care adăposteşte rămăşiţe ale speciei Ursus Spelaeus şi care cuprinde două coridoare de dimensiuni diferite, unul de 88 metri şi unul de doar 25 metri lungime. (coordonatele sunt de la localitatea apropiată)

Formaţiuni stâncoase foarte interesante din Podişul Casimcei, cea mai veche zonă din România. Cuprind şi mai multe peşteri importante din punct de vedere arheologic și paleontoligic. Se poate practica escalada.

Cheile Băluţei: cele mai importante chei din zona comunei Ponoarele, cu o lungime aproximativă de 1 km. Se află în proximitatea satului Băluţa şi sunt mărginite de satele Cornetul Băluţei şi Cornetul Râienilor. Altitudinea pereţilor calcaroţi se află între 300-400m. Tot aici se află şi peştera Băluţei, formaţiune pe 2 etaje, primul fiind inundat aproape în permanenţă, iar al doilea fiind un etaj fosil cu variate formaţiuni carstice. Mai găsim aici: biserica din Ponoarele - biserică ortodoxă, cu hramul Sf. Nicolae, construită din lemn de stejar, înscrisă în lista monumentelor istorice (1766); tot în zonă este şi Podul lui Dumnezeu - pod natural circulabil.

Zonă turistică Padiș se află în ramura nordică a Munților Bihor, lanț din Munții Apuseni. Din punct de vedere administrativ, zona Padiș e situată în sud-estul județului Bihor, pe raza comunei Pietroasa, până la granița cu județele Cluj și Alba. Pentru a ajunge la Padiș aveți cel puțin 3 variante: - de pe comunicația Oradea- Deva E79, în Sudrigiu virați către Pietroasa. În Pietroasa mergeți tot drept, pe drumul principal până în satul de vacanță Boga (nu există pancarda de localitate). La intrare în Boga virați dreapta (există o pancarda de 1m/1m cu Cabana Cetățile Ponorului) și urcați 10 km până la Cantonul silvic Scărița. După acesta virați tot dreapta (există o pancarda de 1m/1m cu Cabana Cetățile Ponorului) și vă continuați deplasarea 5 km, trecând pe lângă un camping, mai virați o dată la dreapta și după 300 m ajungeți la Padiș. - de pe comunicația Oradea- Cluj Napoca E60, în Huedin virați către Răchițele. mergeți pe ruta Răchițele, Ic Ponor, Platoul Padiș, Cantonul silvic Scăriță. După acesta virați la stânga (există o pancarda de 1m/1m cu Cabana Cetățile Ponorului) și vă continuați deplasarea 5 km, trecând pe lângă un camping, mai virați o dată la dreapta și după 300 m ajungeți la Padiș; - pentru cei care vin cu mijloacele de transport în comun, cea mai bună variantă este să vină cu autobuzul până în Vârtop-Arieșeni și de aici pe marcajul turistic bandă roșie până la Padiș". Pentru iubitorii de drumeție montană (trekking – mersul pe poteci bătute si hiking – în afara potecilor, dar si folosind mâinile), există nenumărate obiective turistice de o inegalabilă frumusețe si o mare importanță, în zona turistică Padiș din Munții Apuseni. Complexul carstic Cetatile Ponorului; Ghetarul Focul Viu (al treilea, ca mărime, din Romania, recomandabil a fi vizitat pe la amiază când, razele soarelui, ce pătrund în pestera printr-un horn, dau scânteieri de foc stalagmitelor) - Pestera Cetatile Ponorului (tuneluri subterane inundate, cascada) - Pestera Cetatea Radesei (săli mari, hornuri – avene, canion la iesire) - Avenele din platoul carstic Lumea Pierdută (Negru, Gemănata, Acoperit) - Pesterile din bazinul Groapa de la Barsa (Zapodie, Neagră, Ghetarul de la Barsa) - Ghetarul Bortig (al doilea, ca mărime, din Romania; aven) - Pestera din Valea Galbenei (tunel subteran, 100 metri) - Pesterile din Circuitul Somesului Cald (Honu, Uscată – sală uriasă, Tunelul Mic) - Pestera Sura Boghii (usor ascendentă, sub Pietrele Boghii) - Pestera Caput (colectorul tuturor apelor din zona, galerie descendentă în trepte, cascade pe 2000 metri) - Pestera Padis (galerie descendentă) - Avenele din Vărăsoaia (trei) - Pestera de la Izbucul Ursului Cheile Galbenei (izbuc, cascada, dolina, pestera, potecă săpată în peretele de stâncă, cabluri sustinere, balcoane) - Cheile Somesului Cald (cascade, pesteri, punct de belvedere, canioane, albia Somesului) - Cheile Văii Bulbuci (izbuc, cascade; sălbatice si inaccesibile) - Cheile Văii Oselu (izbuc, cascada) - Cheile Văii Boga (izbuc, cascade, canioane) Poiana Ponor (izbuc, râu cu meandre, ponoare, sorburi) - Poiana Florilor (poieni în pantă alternând cu ochiuri de padure; flori, iarbă sau fân cosit, izvor) - Poiana Bălileasa si zona La Grajduri (doline, izvor, Valea Cetătilor, punctul de intersectie al multor trasee) - Poiana Vărăsoaia (2 platouri carstice, 2 lacuri, doline, pesteri, avene) - Poiana Radesei (locul de nastere a Somesului Cald, cascada, canion) - Sesul Padis (platou carstic aproape plan, ciuruit de nenumărate doline; drumuri forestiere, văi, lacuri, o pestera, un izvor) Puncte de belvedere, creste:- Piatra Galbenei (vedere spre Valea Galbenei, Groapa Ruginoasa si Vârful Tapu) - Pietrele Boghii (vedere spre Valea Boga, Depresiunea Beiusului) - Gardu Boghii (vedere spre Valea Boga, Depresiunea Beiusului) - Vârful Biserica Motului (vedere spre Sesul Padis, Magura Vânătă si Culmea Cârligate) - Vârful Vărăsoaia (vedere spre Valea Boga, Cheile Somesului, Magura Vânătă, Sesul Padis, Groapa Ruginoasa) - Culmea Cârligate (Valea Draganului, Valea Somesului, Depresiunea Beiusului, Padis) - Creasta Măgura Vânătă (vedere asupra întregului bazin Padis,Tapu, Groapa Ruginoasa, Cucurbăta Mare)

Este parte a Defileului Hasdanelor, în zona Cheilor Turzii, la aprox 55 kilometri de Orasul Cluj Napoca. Este accesibilă daca se alege drumul prin Turda, apoi traseul Mihai Viteazu, Corneşti, la sud-vest de Turda. De acolo, se va ajunge la podul Moldoveneşti ce trece peste Arieş. Drumul va tine dreapta coborând pe langă un râu. La 1 km apare un drum pietruit. De acolo se va ajunge la un pod cu aspect puţin cam nesigur. Astfel, dacă veţi dispune de curajul necesar pentru a-l trece cu maşina, se va ajunge la o pădure cu pini, ce va desemna practic sosirea la Cascada Ciucaş.

Face parte din Cheile Nerei (Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa). De la ultima casa din Sasca Montana urmam marcajul cruce albastra. Urcam usor pe Valea Susara prin padurea de brad, trecem prin Defileul Susarei si ajungem, dupa cca. 1 ora de la plecare la Cascada Susarei, care are o cadere de 15 metri, in doua trepte (vezi prima imagine de mai sus). De aici traseul urca spre Poiana Logor, apoi coboara pe drumul forestier. Se ajunge La Scaune iar de aici la Lacul Dracului.

Este situat la limita sud-vestică a ţării în sudul munţilor Anina; pe teritoriul administrativ al judeţului Caraş-Severin, între localităţile: Sasca Română şi Şopotu Nou. Lungimea cheilor este de 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise. Nera strabate un defileu cu aspect de chei, îngust, spectaculos şi absolut sălbatic, formând cele mai lungi chei din România. Parcul conţine 6 rezervații declarate și una propusă. Este un loc fabulos, care merită atenţia fiecărui român. Principalele obiective ale parcului naţional sunt: tunelurile romane ("La Tunele” - tuneluri săpate în stâncă pe vremea romanilor; când afară căldura de mijloc de iulie te topeşte, poţi găsi un loc friguros în tuneluri), Lacul Dracului (lac carstic; peştera ce s-a prăbuşit a creat un loc minunat; dacă intraţi în Peștera Lacul Dracului aveţi grijă să nu fie perioade ploioase fiindcă se inundă complet), Ochiul Beului sau Beiului (este alimentat de un izvor subacvatic; în el sunt peşti iar reflexiile albastre-verzui iţi dau impresia că nu e real) şi cascadele Beuşniţei (pe Râul Beu în amonte de lacul Ochiul Beului) pe care le găseşti când porneşti pe o cărare laterală sunt fabuloase. Muşchi şi apă, picături ce te stropesc uşor, te mângâie. Nu uitaţi că aceste cascade sunt în zona de protecţie strictă şi au statutul de rezervație naturală!