Tradiția culturală a orașului Sinaia s-a conturat odată cu construirea Ctitoriei Cantacuzine, Mănăstirea Sinaia, acesta fiind momentul inițierii unei serii de activități culturale prin înființarea unor instituții de profil: "Casa de Citit", "Cercul Cultural Mihai Cantacuzino", secția din cadrul "Ligii Culturale". De asemenea, datorită renumelui său de "perla carpaților", Sinaia a atras numeroase personalități ale vieții culturale, care au vizitat localitatea ca turiști sau au locuit aici și au creat, inspirați de frumusețea locului: V. Alecsandri, N. Grigorescu, I.L. Caragiale, N. Iorga, G. Enescu, Yehudi Menuhin, ș.a. Dintre obiectivele ce pot fi văzute aici, putem menționa: Complexul Peleș (castelele Peleș, Pelisor și Foișor); Mănăstirea Sinaia; Biserica Mică, Biserica Mare; Muzeul mănăstirii Sinaia; Clopotnița; Mormântul lui Tache Ionescu; Casa George Enescu - vila Luminiș din cartierul Cumpătu; Casa Nicolae Iorga - str. Ghe. Doja nr.1; Casa Anastasie Simu - mare iubitor și colecționar de artă românească - str. M. Kogălniceanu nr.68.

Prima mențiune a Țării Hațegului (Terra Harszoc) apare în Diploma Ioaniților din anul 1247. În 1765, localitatea a fost militarizată în întregime și a făcut parte din Compania a II-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat. Este un oraş din care pornesc foarte multe drumuri spre obiective turistice importante (cetati, mănăstiri, rezervaţii şi zone protejate unice - vezi geoparcul cu dinozauri, Retezat, etc.)

Oraş aflat la ieşirea din Defileul Dunării. Oraşul vechi era mult mai jos, pe malul Dunării. Ca urmare a realizării lacului de acumulare Porțile de Fier, vechea vatră a orașului a fost inundată în 1970, iar populația a fost strămutată pe un nou amplasament, incluzând terasele Dunării și ale Cernei și versantul de sud al Munților Almăjului, unde s-a construit un oraș complet nou (1966-1971), care a înglobat și 3 sate. Romanii au construit castrul Dierna, iar în ultimii 800 de ani (până în 1918, evident) a fost cu o excepţie de aproximativ 150 de ani, inclus în cadrul ocupaţiei austro-ungare. În 1768 austriecii au detaşat aici o garnizoană de graniţă. Oraşul a aparţinut până în 1968 de Banat şi teoretic încă aparţine, chiar dacă din acel an a fost mutată administrativ în judeţul Mehedinţi.

Cheia este o localitate situată la 60 km nord de Ploiești pe DN1A, în comuna Măneciu. Geografic, se află pe Valea Teleajenului, într-o mică depresiune străjuită de Culmea Bratocea cu Vârful Ciucaș la nord, Culmea Zăganu cu Vârful Gropșoarele la est și Muntele Babeș-Bobu la vest, în Masivul Ciucaș din Carpații Orientali. În apropierea satului se află Mănăstirea Cheia.

Staţiune montană din judeţul Gorj. Este împarţit administrativ în două; jumătatea vestică aparţine de oraşul Novaci, iar cea estică de comuna Baia de Fier. În ultimii ani au răsărit sute de construcţii şi s-a format şi o mică staţiune de ski - se constuieşte o pârtie care urcă spre Varful Păpuşa (2135 m). Prin Rânca trece cea mai înaltă şosea din România, TransAlpina; totodată locaţia este conectată cu trasee montane de Baia de Fier şi vârfurile din Munţii Parâng. Altitudinea aproximativă: 1600 m.

Complexul Turistic "Poiana Zânelor" este aşezat la poalele Munţilor Rodnei, la graniţa dintre judetele Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Suceava. Amplasarea este absolut unică, complexul fiind aşezat in mijlocul unei paduri de molid şi înconjurat de un lanţ muntos. Complexul se află pe raza comunei Şanţ, ultima aşezare pe Someş, situată la o înalţime de 629 m. Numele comunei este dat de trecutul ei zbuciumat, din timpurile când locuitorii din zonă săpau şanţuri de apărare împotriva năvălirii barbarilor. Satul a devenit celebru prin tabăra de cercetare sociologică organizată de Dimitrie Gusti, care a întărit conştiinţa valorilor comunitare şi a folclorului Şomeşan. Din Poiana Zânelor sunt de parcurs doar 120 de kilometri pentru a ajunge la mănăstirile din Bucovina si 160 de kilometri până in Pasul Tihuţa, locul încarcat de istorie şi legende transilvane care l-au inspirat pe Bram Stoker la scrierea romanului "Dracula". Cei care vor să viziteze Cimitirul Vesel din Săpânţa sau piaţa de ţesături de aici, trebuie să ştie că au de parcurs doar 150 de kilometri din Poiana Zânelor. Complexul Turistic "Poiana Zânelor" poate organiza excursii la toate obiectivele enumerate mai sus cu microbuzele proprii. Împrejurimi: Vârful Ineu, Munţii Suhardului, Vf. Omului, Lacul Lala, Grădina Zânelor, Pârâul Zânelor. Trasee turistice: - trei trasee spre Vârful Omului (1935 m) marcate la standard internaţional

Unitate istorică și etnografică vecină Maramureșului istoric, în prezent integrată județului Maramureș. Ţinutul sau Ţara Lăpuşului este situată la sud de oraşul Cavnic. Graniţele geografice ale regiunii nu sunt foarte distincte, dar urmează cât de cât lanţul vulcanic al Munţilor Gutâi-Lăpuş-Ţibleş Mountains la nord – nord-est, vârful Breaza la sud – sud-est şi vârful Şatra şi dealurile Preluca la vest. Ţara Lăpuşului, una dintre cele mai vechi unităţi administrative de acest fel din ţară, este atestată prima dată în 1291 ca "statul numit Lapus” şi apoi în 1315 sub denumirea "terra Lapus”. Lăpuş este o comună de 3,800 de locuitori, situată pe râul Lăpuş, la 12 km nord-est de Târgu Lăpuş, pe drumul judeţean DJ 109F. Era înainte un centru important de manufactură a mărfii din ceramică roşie, alături de Târgu Lăpuş. Târgu Lăpuş este un orăşel de aproape 14,700 locuitori, în inima Lăpuşului, pe râul cu acelaşi nume. Se află la 47 km sud-est de Baia Mare, pe drumul judeţean DJ 182. Principalele atracţii din oraş sunt: Biserica Romano-Catolică (1752), Biserica Calvină (1839), Biserica Ortodoxă (1906-1912), vechea şcoală (1858) şi vechea primărie, care acum este dispensar (secolul al XIX-lea).

Reşedinţa de judeţ a Sălajului, la trecerea dintre Carpații Orientali și Munții Apuseni. Județul Sălaj este cunoscut din vremuri străvechi ca Țara Silvaniei, adică Țara pădurilor. Este situat în apropierea graniței fostului Imperiu Roman, mai precis la 8 km de castrul roman Porolissum - cea mai puternică fortificație cu rol de apărare din partea de nord-vest a provinciei Dacia Romană. În evul mediu, reprezenta spațiul de trecere dinspre centrul Europei înspre inima Transilvaniei, prin binecunoscutul drum al sării. Prima mențiune scrisă cu privire la Zalău se află în Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus (notar al regelui Béla al III-lea al Ungariei) lucrare apărută în jurul anului 1200. În baza acestei surse, Zalăul va fi existat ca așezare încă din jurul anului 900. După marea invazie mongolă, care a pustiit orașul în 1241, Zalăul a ajuns în 1246 sub administrația episcopatului catolic de Oradea. Această tutelă s-a menținut până în 1542, când Zalăul a intrat în componența Principatului Transilvania. Poate fi punct de plecare în traseele către Munții Meseșului (Apuseni).

Bucegi - se ajunge prin Sinaia (mai scurt) sau Moroieni - drum recomandat pentru masina: prin Moroieni

Oraş aflat într-o depresiune intra-montană la ieşirea Bistriţei din munţi. Orașul a cunoscut o dezvoltare economică remarcabilă după 2005 lucru care se vede peste tot în oraş şi împrejului oraşului. O telegondălă de aproximativ 2 kilometri funţionează până pe Cozla (cota Trei Coline). Aici este amenajată iarna o pârtie de schi cu nocturnă. Oraşul are un farmec aparte prin combinaţia culturii locale şi a cadrului natural deosebit.

Emblemă a Munților Ciucaș și a Văii Teleajenului - cabana Muntele Roșu este punct de referință pentru trasee, loc de belvedere și un spațiu de cazare primitor vestit și pentru bucatele savurate într-un peisaj măreț. Situată în poiana cu același nume, la o altitudine de 1260 m Complexul Muntele Roșu are condiții și prețuri decente, priveliști incredibile și oportunități de entertainment pentru cei activi și mai puțini activi. Locația fost timp de decenii cel mai important punct de cazare din masiv și loc de popas obligatoriu pentru cei ce vizitează Ciucasul dinspre sud. Cabana își trage numele de la culoarea bujorilor de munte (rododendroni) care acoperă pantele învecinate. În plin sezon muntele ia foc, iar acoperișul lambrisit al cabanei devine un tot unitar cu cadrul natural.

Deși mai puțin cunoscute sau renumite decât cele de la Rudăria, morile de apă de la Cornereva sunt la fel de frumoase și spectaculoase. Ridicate la începutul secolului XX pe văile râurilor Belareca, Camena, Ramna, Zogotin sau Obița, sunt mai puțin cercetate de turiști, datorită izolării acestei comune și a căilor de acces dificile.

Este la o altitudine de 780-800 m la poalele faimosului masiv Ceahlau (în partea de NV)- renumit pentru legendele sale şi tradiţiile magice - staţiunea se află într-o regiune montană frecventată încă din secolul al XVIII-lea. La Durău se afla o mică biserică pictată de celebrul pictor român Nicolae Tonitza. Mănăstirea se numeşte Daniil Sihastru. Pe unul din traseele care urcă muntele Ceahlău, turiştii pot admira cascada Duruitoarea (25 m înălţime), cu un impresionant jet de apa şi zgomot asurzitor (de unde îşi trage şi numele). Staţiunea are pârtii de schi de mai multe dificultăţi.

Beliș este o comună de munte din județul Cluj, Transilvania, România, situată la aproximativ 80 km vest de Cluj-Napoca și circa 30 km sud de Huedin. Se poate ajunge în zonă pe calea ferată până la gara din Huedin, iar de acolo cu transport auto. Mai ușor se ajunge pe șosea, pe drumul european E60 Oradea-Cluj-Brașov cu deviere spre lacul Fântânele. Stațiunea Beliș Fântânele este o stațiune climaterică permanentă la 1050m altitudine, situată pe malul lacului cu același nume, la întâlnirea M-ților Gilău cu M-ții Bihor. Stațiunea este recomandată în tratarea anemiei și nevrozei astenice. Amatorii de schi pot utiliza pârtiile naturale din apropiere

Lepşa este un sat vâncean, situat pe Valea Putnei, într-o zonă extrem de pitorească. Străvechea aşezare de tăietori de lemne şi crescători de animale a ştiut să fructifice avantajele zonei montane, în care este amplasată, devenind o importantă staţiune turistică. Înfiinţarea unui Parc Natural în judeţul Vrancea se înscria în eforturile României de proteja o suprafaţă cât mai mare din habitatele şi speciile de interes conservativ şi iată că în zonă pot fi admirate mai multe obiective naturale sau antropice: Mănăstirea/Schitul Lepşa, Cascada Putna (o rezervaţie naturală în miniatură), Rezervaţia Naturală Cheile Tişiţei, Vârful Tisaru, Lacul de acumulare de la Greşu, Staţiunea Soveja (are cel mai ozonat aer din România) şi tot aici se află şi un Mausoleu dedicat eroilor din Primul Război Mondial, dar şi o Tabără de scluptură. Păstrăvăria Lepşa şi Motelul Cascada care asigură o tabără de campare pentru corturi şi rulote sunt alte două exemple ce demonstrează cât de variate pot fi activităţile de agrement ale staţiunii.

Lacul Mărghitaş, un lac de acumulare din Munţii Semenicului, judeţul Caraş Severin, este situat pe râul Buhui (afluent de stânga al Carasului), în aval de Lacul Buhui, la o altitudine de 545 metri. Lacul desfăşurat pe o suprafaţă de 4 hectare are formă de săgeată şi este lung de 400 m, lat de 100 m, iar adâncimea sa maximă atinge 6 m. S-a format în spatele unui baraj de beton construit în anul 1940, înalt de 7 m, lung de 30 m şi lat de 1,5 m, fiind amenajat exclusiv în scopuri turistice. Aşadar Lacul Mărghitaş a fost primul lac articifial din ţară construit pentru turism. Lacul este plin de vegetaţie acvatică, în apele sale găsindu-se peşti precum linul, cleanul sau caracuda. Aria protejată Buhui – Mărghitaş este deosebit de pitorească, vizitatorii putând opta pentru drumeţii, excursii speologice, trasee montane. În staţiunea turistică se pot practica şi activităţi de agrement precum: pescuit, plimbări cu barca, patinaj (pe timp de iarnă).

Câmpu lui Neag este o localitate în județul Hunedoara. Obiective: Peștera cu Corali, rezervație naturală speologică pe Valea Scorotei în Retezatul calcaros (suprafață 0,5 ha). Deși distrusă în mare parte de vizitatori, rezervația prezintă numeroase urme ale numeroaselor concrețiuni (clusterite, stalactite, draperii și cruste). Peștera Zeicului, rezervație naturală speologică pe râul Jiul de Vest, care prezintă o mare varietate de de formațiuni stalagmitice și un bogat material paleontologic. Peștera Zeicului era cunoscută în prima ei porțiune, de localnici, ca loc de adăpost pentru turme. Se spune că ea a slujit și ca ascunzătoare pentru haiducii lui Zeicu, fapt întărit prin descoperirea în peșteră a unor flinte ruginite. Lacul Câmpu lui Neag, care a luat locul unei foste cariere de huilă, exploatată timp de 10 ani, este folosit pentru agrement. Lacul are peste 70 de metri adâncime și este permanent alimentat de două izvoare care mențin nivelul ridicat. Toate galeriile subterane sunt inundate și curenții de apă sunt puternici, reprezentând un pericol de înec.

Zona Lacului Fântânele este situată în vestul judeţului Cluj în partea nordică a Munţilor Apuseni, iar pe malul acestui lac se află staţiunea turistică Beliş – Fântânele. Lacul Fântânele, cea mai mare acumulare de pe cursul Someşului Cald, a fost proiectat la sfârşitul anilor ’60, iar în perioada 1970-1974 cătune întregi ale vechii comune Beliş: Milioan, Pleş, Dădeşti, Bolojeşti sau Giurcuţa de Jos, au fost nevoite să se strămute în alte locuri (pe actuala localizare a satului). Ele sunt acum doar nişte amintiri, putând fi totuşi zărite în verile secetoase, când apa lacului scade foarte mult. Între ruinele caselor abandonate de moţi, cele mai celebre sunt rămăşiţele fostei biserici din Beliş. Pe o rază de câţiva kilometri pot fi vizitate: Biserica de lemn (monument istoric), Biserica fortificată de la Văleni, Valea Iadului şi Stâna de Vale, Rezervaţia naturală Cetăţile Ponorului, Poiana Florilor, Cetăţile Rădesei, Peştera Urşilor, Peştera Alunu, Cascada de la Răchiţele, Cheile Someşului Cald, Peştera Zmeilor, Peştera Humpleului, Peştera Gheţarul Scărişoara, Cheile Galbenei şi Izbucul Galbenei, Bradul lui Horea din Pădurea Scoruşet, Peştera Piatra Ponorului. Se pot face drumeţii, se poate practica sportul nautic pe oglinda lacului (bărci cu rame, hidrobiciclete), se pot face scufundări şi iarna se pot practica sporturi de iarnă pe pârtia de schi de la Fântânele.

Dacă veniţi la noi dinspre Bucureşti, Piteşti, Craiova sau alte oraşe de la sud de Carpaţii Meridionali, trebuie să treceţi mai întâi prin Târgu-Jiu şi să urmăriţi indicatoarele cu Petroşani. Traversaţi Defileul Jiului, iar la ieşire – la prima interescţie semnalizată, înainte de Petroşani – faceţi la stânga spre Cheile Buţii (34 km). Veţi traversa in ordine oraşele Vulcan, Lupeni, Uricani, satele Valea de Brazi, Valea De Peşti, Câmpu lui Neag. Din Câmpu lui Neag mergeţi înainte pe drumul asfaltat până veţi întâlni un indicator cu Cheile Buţii – la dreapta. Ieşiţi de pe drumul asfaltat, iar de aici mai aveţi aproximativ 600m până în curtea complexului cu acelaşi nume. Drumul este accesibil oricărui tip de maşină pe toata perioada anului. Dacă veniţi la Chei dinspre oraşele din nordul Carpaţiilor Meridionali, punctul de reper este oraşul Petroşani. Îl traversaţi, iar la ieşire, înainte de intrarea în Defileul Jiului trebuie să urmăriţi indicatorul cu Cheile Buţii – la dreapta. De aici veţi urma traseul descris mai sus.

Oltenița, municipiu al județului se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeș în fluviu. Este așezat în Lunca Dunării, în dreptul km 430, în aval de confluența Dunării cu râul Argeș. Așezare are un trecut străvechi, în nordul său fiind identificat urme ale culturii Gumelnița. Toate informațiile vechi așează cetatea Daphnes la confluența Dunării cu râul Argeș, iar acest lucru a făcut ca isotircii şi arheologii să presupună că Olteniţa este aşezată acum, pe aceleaşi locuri pe care se afla cetatea din timpul romanilor, numită Daphne (în timpul împăratului bizantin Constantin cel Mare a devenit Constantiola sau Constantiana Daphne). Potențialul turistic al localității se concentrează în special pe cursul fluviului Dunărea. Se pot face croaziere, plimbări cu șalupa sau concursuri sportive, se poate practica pescuitul sportiv, există zonă de plajă, un fond forestier adiacent cursului perfect pentru odihnă şi recreere sau vânătoare sportivă. De asemenea obiective importante sunt: insula Albina, portul turistic, balta Valea Mare, malul râului Argeș, zona Dunărica, Rezervația Arheologică Gumelnița (I, II), aflată la marginea orașului, la jumătatea distanței dintre acesta și balta Valea Mare, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa Olteniţa – muzeu de arheologie și istorie (clădirea în care funcţionează muzeul este cea a fostului tribunal şi a fost construită în anul 1925, după planurile celebrului arhitect Ion Cernescu; în muzeu sunt expuse unelte de piatră şi os, ceramică, figurine aparținând Culturii Gumelnița, tezaure din mileniul 1 d. Hr., numismatică), Biserica de zid cu hramul "Sf. Nicolae", ctitorită în anul 1855, Turnul de apă, Biserica de lemn sau Parcul central al orașului, Monumentul eroilor din primul război mondial. Olteniţa este recunoscută pentru funcţiunea ei de port la Dunăre şi pentru Şantierul Naval ce a construit celebrele vapoare ale lui Nicolae Ceauşescu.

Chiojdu (satul de reşedinţă al comunei cu acelaşi nume) este un sat vechi, de dinainte de întemeierea statului Ţării Româneşti, dinainte de 1300, iar teritoriul pe care s-au aşezat primii colonişti, era foarte întins: el cuprindea o fâşie largă de circa 11 km unde sunt astăzi satele Starchiojd şi Chiojdu, separate de culmea Brădetului, şi lungă de circa 25 de km până la vechiul hotar spre Transilvania. Era un teren păduros cu munţi acoperiţi de păduri seculare, cu poieni, fâneţe si păşuni şi cu locuri de arătură în părţile mai joase, în lunca Bâscei şi în luncile pâraielor. Comuna Chiojdu (din Bâsca) la începuturile sale a fost formată din mai multe cete ce formau un colectiv de moşneni, a căror proprietate asupra pământului era consemnată în evidenţele specifice timpurilor respective, unde fiecare ceată avea stabilit cu precizie mărimea întinderii de pământ ce i se cuvenea. Moşnenii erau oameni liberi, cu moşia lor şi participau adesea la apărarea ţării, mergând la război cu calul şi armamentul lor. Erau şi păzitori ai graniţei sau plăieşi în munţii lor. Interesant este şi faptul că, din punct de vedere administrativ, comuna Chiojdu a făcut parte, până la 1 ianuarie 1845, din fostul judeţ al Săcuienilor (Saac). În zilele noastre comuna Chiojdu se compune din şase sate, respectiv: Bâsca Chiojdului, Plescioara, Poeniţele, Cătiaşu şi Lera, dispersate pe o rază de cca 8 km faţă de satul de reşedinţă – Chiojdu, fiind una dintre cele mai mari din zona de munte a judeţului Buzău. Este o aşezare de tip răsfirat, plasată în zona Subcarpaţilor de curbură în Depresiunea Chiojdului, la poalele Munţilor Siriu între culmile dealurilor Brădetului, Cinterezului şi Muchia Alunişului într-o zonă deosebit de pitorească, la limita nord-vestică a judeţului Buzău. Locul este unul deosebit din punct de vedere turistic, atât ca peisaj, cât şi cultural, mai ales prin faptul că păstrează încă orânduirile tradiţionale, vechi, oferind multe posibilităţi de petrecere a timpului liber. Pentru drumeţi, o vizită la Pietrele rotunde din zona Păltănea (formaţiuni naturale ce nu sunt la fel de cunoscute precum Babele din Bucegi, însă la fel de spectaculoase) sau un traseu de explorare a Pietricelei (Pietriceaua), ori poate o urcare pe Piatra Lerei, cu privire spre valea Bâscăi, o plimbare până la cascada Şipot sunt activităţi ideale. Lacul Vulturilor din Masivul Mălâia este o altă destinaţie pitorească a zonei, plimbarea prin Pădurea de tisă bucurând călătorul cu mirosul plăcut şi tămăduitor al ramurilor seculare. Cultural, dacă mergi să vezi casele vechi ce au rezistat vremii şi vremurilor cu siguranţă vei descoperi noi trăiri şi noi bucurii. Îţi poţi imagina cum se ospătau odinioară haiducii în Casa cu blazoane, cum îşi păstrau Codeştii ţuica în butoaiele din beciurile caselor lor cu prispă largă şi acoperite cu şindrilă, sau îţi poţi imagina, pe înserat, conacul Tache-Tache cu ferestrele salonului de dans luminate de opaiţele cu untdelemn, încearcând să auzi cântecele domoale ale menestreilor tocmiţi anume de boier pentru această seară. Printre casele vechi din Chiojdu se află şi: Casa Constantin Siţa B. Isbăşoiu – se află lângă Biserica veche Chiojdu şi este de pe vremea Spătarului Şerban Cantacuzino (1765); Casa Anghelache I. Codescu – este situată în partea de nord a satului Chiojdu lângă apa Păcurii (1835), iar o curiozitate a ei este aceea că, în Muzeul Satului din Bucureşti a fost construită o copie a acestei case, în anul 1932, reprezentând, în acest muzeu, regiunea subcarpatică a judeţului Buzău; Casa Constantin D. Giurescu (Sticu) – a fost demontată şi reconstruită la Goleşti, judeţul Argeş, în Muzeul Viticol. De asemenea legendele şi poveştile din Chiojdu îndemnă turistul să descopere comorile de pe malul râului Bâsca, unde se spune că ar fi fost înmormântată o prinţesă ostrogotă. Interesant de descoperit este şi misterul crucilor de piatră care te conduc către Poeniţele sau a celor care străjuiesc hotarele ţinutului buzoian. Despre aceste locuri a scris şi Alexandru Vlahuţă, în celebra sa lucrare "România Pitorească".

Poiana Marului este o statiune situata in judetul Caras Severin, la 25 km distanta de orasul Otelu Rosu. Se bucura de o asezare pitoreasca, in mijlocul padurilor de conifere si foioase de pe Muntele Mic, Muntele Nedela si Varful Pietrii. La o altitudine de 500 m se afla subzona Poiana Marului. De aici pleacă trasee spre Retezat sau spre situl Natura 200 Ţarcu (cuprinde şi Muntele Mic)

Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în România. Situată în sud-vestul judeţului Sibiu, ea ocupă o parte din zona subcarpatică, de la Olt până la Sebeş. Mărginimea Sibiului cuprinde următoarele 18 localităţi: Boiţa, Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmăcel, Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina. Prin aspectele sale de cultură materială şi spirituală, Mărginimea se înscrie între cele mai vechi vetre ale etnogenezei româneşti. Numele "mărgineni" a fost dat locuitorilor acestor sate deoarece locuiau într-o zonă de contact între deal şi munte, pe vechea frontieră austro-ungară din sudul Transilvaniei. Aceasta loc era unul agro-pastoral, sătenii având ca ocupaţie de principală creşterea animalelor. Pentru că în timpuri îndepartate păstorii îşi duceau turmele, în căutarea păşunilor bogate, până dincolo de Dunăre, spre Constantinopol sau spre Adriatica, dincolo de Tisa, în Polonia, iar spre răsărit până în Caucaz, în aceste sate se simte influenţa diferitelor culturi cu care luau contact. Cadrul geografic încântător, puritatea naturii şi a oamenilor, accesibilitatea locurilor, bogăţia şi diversitatea patrimoniului cultural fac din Mărginimea Sibiului o zonă turistică deosebită. În aceste locuri pot fi descoperite: biserici vechi, muzee (Muzeul de la Sibiel – deţine cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa; Muzeul sătesc din Răşinari – cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi meşteşugăreşti; Muzeul din Galeş – deţine o colecţie de costume populare; Muzeul Parohiei Ortodoxe – cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult; Muzeul Culturii Săliştene – documente, cărţi, fotografii), case memoriale şi cunstrucţii tradiţionale ţărăneşti, Cetatea Scurtă din Orlat – construită în 1317, Moara de hârtie din Orlat – este cea mai veche din SE Europei, din anul 1524, Casa de copii din Orlat – a fost construită în 1921 şi este cea mai veche din România, Cetatea Dacică de lângă Tilişca, Biserica cetate din Cristian (1495), Biserica fortificată de la Dobârca (sec. XIII) şi Cetatea de la Călnic (1250).

Cetatea Râșnov este o cetate țărănească veche din orașul Râșnov (județul Brașov). Este una dintre cele mai bine păstrate cetăți țărănești din Transilvania și a fost construită în secolele 13-14 de către locuitorii așezării cu același nume, cu scopul principal de se apăra împotriva atacurilor tătarilor. Aici au fost turnate mai multe cadre ale filmului Nemuritorii (1974) în regia lui Sergiu Nicolaescu.

Barajul Colibița a creat lacul Colibița, care este un lac antropic de acumulare din Munții Călimani. Pe malurile lacului se află stațiunea turistică Colibița.

Casele din Bucium-Şasa sunt parcă prea mici pentru un sat înconjurat de mine de aur. Dintre cele vechi, doar casa parohială, cea în care a locuit și Ion Agârbiceanu, cât timp a fost preot, e ceva mai mare. Pe plăcuța memorială stă scris: "... aici a locuit între anii 1906-1910 scriitorul Ion Agârbiceanu (1882-1963), aici a scris romanul Arhanghgelii și nuvelele Fefeleaga și Melentea". Casa Fefelegii, eroina din nuvela cu același nume, a lui Agârbiceanu se află pe poteca ce urcă spre Detunate. Personajul literar Fefeleaga, portretizat cu de-amănuntul în tulburătoarea nuvelă din 1908, a fost creat după chipul și asemănarea Sofiei Danciu, care a trăit în satul Bucium-Șasa între anii 1869-1951. Casa memorială este acum un complex muzeal, fiind reconstituit în cele mai mici detalii după descrierile din nuvelă și după cele ale localnicilor care o cunoscuseră pe Fefeleaga. Comuna Bucium se află pe DN 74 ce leagă Alba-Iulia de Abrud (70km). Cu trei kilometri înainte de Abrud, venind dinspre Alba-Iulia, se face o intersecție la dreapta, marcată cu indicatorul "Bucium Cerbu/ Mogos”. Cãi de acces: * Oradea-Stei-Cîmpeni-Abrud-Bucium Sat, DN 76 - DN 74; * Cluj-Napoca-Turda-Campeni-Abrud-Bucium Sat, DN 75 - DN 74; * Alba-Iulia-Bucium Sat, DN 74. Din Abrud este zilnic autobuz către Bucium.

În Munţii Apuseni, există două Detunate: Detunata Goală și Detunata Flocoasă, aflate la un kilometru și jumătate una de alta. Ele sunt nişte coloane de bazalt, de o uimitoare regularitate, asemanătoare unor orgi naturale uriaşe.Detunata Goală face parte dintr-o rezervație naturală de tip geologic și botanic, situată pe teritoriul comunei Bucium, județul Alba. Este considerată arie protejată de interes național, remarcabiă fiind prezența coloanelor de bazalt de de formă prismatic-hexagonală. Se află într-o înșiruire nesfârșită de culmi ale Munților Metaliferi, iar vârful acesta, la cei 1158 m ai săi, este unul relativ modest ca altitudine. Spre deosebire de cea Flocoasă, Detunata Goală este lipsită de pădure și dezvăluie o fizionomie magmatică spectaculoasă.

În Munţii Apuseni, există două Detunate: Detunata Goală și Detunata Flocoasă, aflate la un kilometru și jumătate una de alta. Ele sunt nişte coloane de bazalt, de o uimitoare regularitate, asemanătoare unor orgi naturale uriaşe. Detunata Flocoasă face parte dintr-o rezervație naturală de tip botanic și geologic și este situată pe teritoriul comunei Bucium, județul Alba. Este considerată arie protejată de interes național și se află în Munții Metaliferi, în partea estică a satului Bucium. Abruptul stâncos de 1258 m este constituit din rocă magmatică, având formă prismatic-hexagonală și este acoperit, în cea mai mare parte a sa, de o pădure de molid.

Mănăstirea Prislop reprezintă unul din cele mai importante așezăminte religioase ortodoxe din Transilvania şi este situată în apropierea satului Silvașu de Sus din județul Hunedoara, la aproximativ 13 km de Haţeg. Este datată spre sfârșitul secolului XIII și începutul secolului XIV, de aproape șapte secole păstrând vie credinţa ortodoxă a românilor de pe aceste meleaguri.

Localizare: Munții Mehedinți, partea stângă a Cernei, sub Cheile Jerălăului, deasupra de Băile Herculane, în dreptul hotelului Cerna și a Ștrandului Termal Acces: De la Hotelul Cerna urcam pe șoseaua ce face legătura între Gara și Uzina de Apă; înainte de poteca marcată spre Crucea Albă, într-o curbă, pornește o potecă ce duce spre baza peretelui. Cazare: Puteți opta pentru una din ofertele de cazare din stațiune sau puteți dormi pe terasa Restaurantului Grota Haiducilor sau la Surplombă. Atenționări: În zonele însorite puteți întâlni vipere. Dacă nu sunt călcate/lovite acestea nu atacă omul. În cazul în care întâlniți vipere pe traseu, rămâneți calmi, așteptați să treacă sau ocoliți-le. Traseele de alpinism sunt amenajate începând cu 1966. Cele cu grad mai mare de dificultate sunt mai umblate și mai bine întreținute. Unele dintre trasee nu au mai fost întreținute de multă vreme, este posibil ca unele pitoane să lipsească sau să fie nesigure, din acest motiv din echipamentul dvs. nu trebuie să lipsească mijloace de asigurare suplimentară (bucle, frienduri etc.)

În iulie 1936, este inaugurat monumentul eroilor bănăţeni din lupta pentru reîntregire, Crucea de pe Muntele Mic. Crucea a fost confecţionată din 8 tulpini de brad, oferite gratuit de Comunitatea de Avere Caransebeş, alese din pădurea de protecţie din apropiere, care au fost trase la locul de montaj cu ajutorul a 10 perechi de cai. Grupate câte două, aceste tulpini au format corpul principal al crucii, înaltă de 25 m, fixată prin ancorare la sol pe o platforma metalică, încastrată în stâncă, la cota de 1670 m. Pe cruce au fost montate 4 proiectoare puternice şi o sirenă, alimentate cu energie de la o microhidrocentrală electrică. Pe timp senin, crucea era vizibilă noaptea din anumite puncte ale Timişoarei, dar mai ales din cupola de sub crucea Catedralei.

Izvoare termale sulfuroase în aer liber. Poate fi o activitate distractivă să stai în apele calde, indiferent de anotimp şi de temperatura de afară. Izvoarele au fost folosite începând cu vremurile romane. Romanii au fost cei care au construit şi dezvoltat prima staţiune de la Baile Herculane.

Mănăstirea Hurezi (sau Horezu) este unul din cele mai importante complexe monahale din Valahia (Muntenia). O capodoperă a stilului brâncovenesc și o excelentă sinteză artistică, Mănăstirea constituie, prin arhitectura, sculptura şi pictura sa, unul din cele mai reprezentative monumente ale epocii brâncoveneşti, o perioadă de mare înflorire culturală a Valahiei. Este, probabil, cel mai vast şi somptuos complex monahal din cele ridicate în sud-estul Europei la sfârşitul secolului al XVII-lea, fiind ridicat după tipicul marilor mănăstiri de pe muntele Athos, organizat în jurul catoliconului izolat de propria-i incintă, lângă care se află un rând de schituri. Structura complexului urmează modelul regulat al stilului renascentist, impunând o anumită simetrie pe axa est - vest: biserica mare în centrul incintei, paraclisul situat deasupra refectoriului şi în exterior, în partea de răsărit, „Bolniţa”, iar în partea de apus schitul „Sfântul Ştefan”. Pentru a completa structura nord-estică în formă de cruce, a fost înălţat schitul „Sfinţilor Apostoli”, iar spre sud-est a fost ridicată Biserica „Sfinţilor Îngeri”. Ctitorită în 1690 - „într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire” - şi bogat înzestrată de către domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Mănăstirea Horezu se remarcă mai ales prin puritate şi echilibru arhitectural, prin bogăţia de ornamente sculptate, prin viziunea compoziţională de inspiraţie religioasă, prin portretele votive şi elementele decorative pictate. Păstrarea intactă a valorilor sale, pictura murală, foarte bine păstrată în starea sa iniţială, inscripţiile pictate şi sculptate, piesele inventarului mobil original: iconostasuri, obiecte liturgice, candelabre, icoane etc., unicitatea stilistică a complexului monahal integral conservată, dar și asigurarea continuității lor au făcut ca în anul 1993 obiectivul să fie inclus în Patrimoniul Mondial Unesco. Mănăstirea este situată în mijlocul unui cadru pitoresc de coline împădurite, pe valea râului Romanii de Jos, în satul ce se numea, la acea vreme, Hurezi (astăzi satul Romanii de jos, orașul Horezu) din județul Vâlcea și este și punct de start al unui traseu spre Mănăstirea Bistriţa - Parcul Naţional Buila Vânturariţa, şi de la Bistriţa spre Mănăstirea Arnota.

Mănăstirea Agapia (denumită și Mănăstirea Agapia Nouă pentru diferențiere de Schitul Agapia Veche) este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț. Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri aflată la o distanță de 3 km de satul Agapia (județul Neamț). Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec. Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861.

La 12 km de Târgu Neamţ şi la 40 km de Piatra-Neamţ, amplasată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văratec este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute şi mai vizitate monumente ale judeţului Neamţ. Printre ctitorii acestui aşezământ nu aflăm nici nume voievodale şi nici pe cele ale unor mari dregători ai ţării. Tradiţia pomeneşte numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit Topoliţa din apropierea Văratecului şi venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care, între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. Aici se află Mormântul Veronicăi Micle.

Mănăstirea Râmeţ, una dintre cele mai vechi aşezăminte ortodoxe monahale din Transilvania, se află pe valea îngustă, săpată de apa Geoagiului, în Munţii Trascăului. Este aşa zisa ”vale a mănăstirii”. Râul, pornit din munţii Abrudului se varsă în Mureş, lângă Teiuş. La Mănăstirea Râmeţ se ajunge dinspre Teiuş (20km) pe drum asfaltat sau din Aiud pe la cabana Sloboda şi prin satul Râmeţ (27km).

Transfăgăraşanul sau DN7C este probabil cel mai cunoscut drum românesc ce străbate munţii. Construit între 1970-1974 de armată, are 90 de km şi era gândit să aibă un rol strategic în apărarea ţării în caz de invazie rusească. Punctul cel mai înalt este la Bâlea Lac, 2034m. Priveliştea serpentinelor ameţitoare este fantastică. Principalele obiective ale Transfăgărăşanului sunt Cetatea Poenari (cetate refăcută de Ţepeş; este înainte de lacul Bicaz, unde e punctul de transformare al barajului), Barajul Bicaz, Cascada Capra (pe partea dinspre Argeş, chiar înainte de Bâlea) şi la Bâlea. A fost până în 2010 cel mai înalt drum asfaltat din ţară, acum este depăşit cu mai mult de 100 de metri de TransAlpina (Parâng). Pe partea sibiană există telecabină până la cascada Bâlea. Drumul uneşte Transilvania de Muntenia şi are conexiunile din Piteşti - Curtea de Argeş - Vidraru sau dinspre Sibiu (drumul Sibiu - Braşov) - Cârţişoara. Top Gear a filmat o emisiune în România şi au rămas încântaţi de frumuseţea peisajului şi a vederilor din Munţii Făgăraş peste care se întinde Transfăgărăşanul.

Masivul Penteleu cuprins între vãile Bâsca Mica si Bâsca Mare este cel mai mare masiv, având si altitudinea cea mai mare 1772 m. Localitãţi de acces: Gura Teghii, Siriu (urmând drumul tehnologic al barajului Ciresu - Surduc).

Fenomen carstic ce se prezintă sub forma unor găuri săpate de apă în calcarul Munților Piatra Craiului. Se află la intrarea în traseul "La Lanțuri" la circa 30 minute de urcuș de la Refugiul Şpirlea. Până aici traseul este accesibil atât vara cât și iarna.

Cel mai înalt vârf din România (2544 m). Pentru cei pasionaţi de trasee montane. În apropiere este Refugiul Vistea şi Iezerul Triunghiular.

Al doilea cel mai înalt vârf muntos din România (2535 m). Pentru cei pasionaţi de trasee montane. În apropiere este Lacul Călţun.

Cea mai înaltă şosea din România. Punctul cel mai ridicat este în Pasul Urdele - 2145m. Este numit şi Drumul Regelui, fiindcă a fost construit de Carol al II-lea. În al doilea război mondial nemţii l-au refăcut pentru a face faţă maşinilor de război. Are 136 de km şi străbate Munţii Parâng din Ardeal în Oltenia, deci de la Nordul Carpaţilor, la Sudul acestora în Gorj. Cuprinde staţiunea montană şi de ski Rânca (jumătate ţine de Novaci, jumătate de Baia de Fier).

Pasul Tihuța (denumit și Pasul Bârgău) este localizat în sud-estul Munților Bârgău, la o altitudine de 1227 m. Este străbătut de Drumul european E58 / drumul național DN17, principala cale de legătură dintre Transilvania și Moldova, care asigură legătura între Bistrița și Vatra Dornei. Este una dintre cele mai dificile trecători rutiere montane europene. În pasul Tihuța se găsește stațiunea turistică Piatra Fântânele (1201 m). Aici se află Complexul Dracula. Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a aprobat construirea unei cruci, înalte de 30 m, în valoare de 250.000 euro, în curtea mănăstirii de maici Nașterea Maicii Domnului din localitatea Piatra Fântânele, din Pasul Tihuța. După ce ieşi din pădurile bistriţene, ochiul e încântat brusc de deschiderea locurilor bucovinene.

Unul dintre cele mai frumoase trasee cu trenul din România. Traseul este supranumit "Semeringul Banatean" datorita asemanarii dintre acesta si calea ferata "Semering" din Austria, construita intre anii 1845-1854. Traseul se parcurge in 2 ore.

Vârful Parângul Mare este cel mai înalt din Masivul Parâng, Carpații Meridionali, având o altitudine de 2.519 metri. Este al patrulea vârf muntos din România, din punctul de vedere al înălțimii, fiind totuși cel mai înalt vârf din România care nu este în Munții Făgăraș. Traseu: Staţie îmbarcare telescaun – Complex Turistic Parâng– Vf. Parângul Mic (2074m) - Refugiul Cârja – Vf. Cârja (2405m) – Vf. Stoiniţa (2417m) – Vf. Gemanarea (2468m)– Vf. Parângul Mare (2519m).

Vârful Pietrosu este cel mai înalt pisc muntos din Munții Rodnei cu 2.303 metri. De asemenea, este cel mai înalt vârf din întregul lanț al Carpaților Orientali, fiind împărțit între județele Maramureș și Bistrița Năsăud

Masivul Ceahlău este cel mai înalt din Munţii Bistriţei din grupa Carpaţilor Moldo-Transilvani, fiind totodată şi unul din munţii cu cea mai mare importanţă turistică din Carpaţii Orientali.Masivul Ceahlău este situat pe teritoriul judeţului Neamţ, la mică distanţă de oraşul Bicaz şi de lacul Izvorul Muntelui. Vârful său cel mai înalt este considerat vârful Ocolaşul Mare, cu 1907 m, vârful Toaca măsurând numai 1900 m. Muntele Ceahlău era considerat, de către daci, ca fiind sălaş al zeului Zamolxis. Numele străbun pentru Masivul Ceahlău este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din limba greaca si care, în traducere, ar însemna "casa stâlpului". Astăzi, Masivul Ceahlău este considerat drept al doilea munte sfânt al creştinătăţii ortodoxe, după Muntele Athos.

O cititoare îl descria "Cel mai minunat loc dacă urci dinspre Cheile Râmeţului într-o zi superbă de vară". Este o locaţie izolată din zona Râmeţ. Zona e numai bună de vizitat cu rucsacul în spate.

Masivul Piatra Craiului (germană Königstein), adeseori Munții Piatra Craiului, doar Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora. Din punct de vedere structural morfo-geografic, masivul se împarte în trei mari părţi: -Piatra Craiului Mică, cu altitudinea maximă de 1.816 metri, despărţită de restul masivului prin Şaua Curmăturii. -Piatra Craiului Mare, cu înăţtimea maximă de 2.237 metri, cuprinsă între Şaua Curmăturii şi Şaua Funduri. -Pietricica, cu altitudinea de 1.764, care constituie extinderea sudică a masivului până în bazinul Dâmbovicioarei. Trebuie să fiţi foarte atenţi şi la vânturile din zonă, care au o frecvenţă şi intensitate considerabile. În special creasta Pietrei Craiului este expusă permanent acţiunii nemiloase a vînturilor. Direcţia acestora este, predominant, de la nord-vest la sud-est, fenomen care influenţează depunerea zăpezii în coroanele copacilor. Piatra Craiului este un munte deosebit de noros, nebulozitatea locală exprimându-se în circa 200 de zile noroase pe an. Este şi ploios, cele mai bogate precipitaţii căzând în luna iulie. Craiul este acoperit de zăpezi din noiembrie până în aprilie, iar zonele cu avalanşe frevente sunt: Valea Mărţoiului, Valea Funduri, Valea Cheii. Muntele oferă un total de 33 trasee turistice, care acoperă toate gradele de dificultate, dintre care 21 sunt trasee turistice principale, iar 7 sunt destinate doar alpiniştilor experimentaţi.

Bucovina, devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istorică cuprinzând un teritoriu din nordul Moldovei româneşti şi o bucată din sudul Ucrainei. Denumirea a intrat oficial în uz in 1775, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag ("buk"), astfel termenul "Bucovina" se poate traduce prin "Țara fagilor". Până în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei. Până în 1848 românii de aici aveau 8 reprezentanţi în parlamentul de la Viena, iar în urma unui memoriu adresat curţii imperiale în 1848, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei. Bucovina va avea steag propriu (albastru și roșu, vertical, cu stema la mijloc) şi stema va fi capul de bour. Bucovina este de un farmec deosebit, atât prin condiţiile naturale, cât şi prin specificul construcţiilor locale. Este totodată un loc cultural religios foarte important datorită mănăstirilor din patrimoniul mondial Unesco. Ouăle de Paşte, încondeiate, sunt specifice acestor locuri de poveste.

Mocănița este un tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. Singura funcţională în acest moment în România este cea din Vişeu de Sus, Maramureş. Trenul circulă pe Valea Vaserului.

Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. La baza vârfului Caraiman se află orașul Bușteni. La Crucea Erilor Neamului se poate ajunge direct din Bușteni fie cu telecabina Bușteni-Babele (12 minute) sau urcând pe traseul turistic marcat Jepii Mici (3 ore/3 ore jumate; accesibil doar vara, interzis iarna), cu telecabina Peștera-Babele (8 minute), pe marcajele turistice de la Piatra Arsă (1 ora jumate) respectiv Vârful Furnica-Telecabina Cota 2000 (2 ore jumate) sau pe traseele marcate turistice de la cabana Omu.Traseele turistice cel mai des accesibile turiștilor sunt cele de la cabana Babele pe creasta Caraimanului (1 ora jumate) sau de la cabana Caraiman pe traseul prin Brâna Caraimanului (50 de minute).

Rezevaţia paleontologică Dealul cu melci (satul Nemesi, comuna Vidra, judeţul Alba) este unul dintre cele mai spectaculoase puncte fosilifere din Transilvania. Situată la o altitudine de 650 m, pe partea stângă a văii Arieşului, la 10 km nord de comuna Vidra, rezervaţia poartă numele Dealul cu melci datorită faptului ca aici s-au găsit peste 35 de specii de moluşte pietrificate, cu o vechime de peste 65 de milioane de ani. Din punct de vedere geologic, Dealul cu melci reprezintă un conglomerat de gresii şi marne în care au fost încrustate zeci de specii de moluşte. Gasteropodul dominant în aceste strate de gresii fosilifere este "Acteonella giganteea", o scoică cu cochilie în forma de melc care popula apele Mării Tethys, care acoperea această regiune din Transilvania, în urma cu câteva milioane de ani în urmă. În rocile de aici se mai pot întrezări şi specii aparţinând genurilor Modiolus, Astarte, Arca, Crasatella, Nerita, Natica, Glaucinia etc. Datorită valorii sale ştiinţifice, această regiune din Munţii Apuseni a fost declarată rezervaţie naturală. În zonă, mai există şi alte puncte fosiliere: la Neagra şi la Valea Vidrişoarei. Aceste depozite de gasteropode întăriesc ideea că în această regiune, cu 50-80 milioane anii în urmă, se găsea o mare caldă care a permis dezvoltarea unei faune bogate.

Durău – cabana Fântânele – Caciula Dorobantului – Panaghia – Vârful Toaca – schitul Ceahlău – Piciorul Șchiop – Cascada Duruitoarea – Durău (9 ore). După ce se trece de Vârful Toaca, înainte de a începe urcușul pe Vârful Lespezi se poate părăsi poteca marcată cu bandă roșie alegând o veche potecă, bine evidențiată, direct spre schitul Ceahlău, trecând, chiar înainte de a ajunge la schit, pe la puternicul izvor Fântâna Rece; deasemenea, de la Piatra Lacrimată există o potecă bine conturată care șuntează ocolul pe la Curmătura Piciorul Șchiop, ajungând direct în Șaua Piciorul Șchiop (de unde se coboară în Valea Rupturii, la Cascada Duruitoarea). Precizare: în afara cabanei Izvorul Muntelui (cu camere pentru toate... buzunarele), a hotelurilor și pensiunilor din stațiunea Durau, există alte numeroase pensiuni, cu mai multe sau mai puține margarete, în satul Izvorul Muntelui. Din fața Mănăstirii Durau se urmează drumul asfaltat până la punctul de Salvamont. Aici se achită taxa de intrare în Parcul Național Ceahlău, de 2 lei de persoană. Tot de aici puteți lua și un pliant cu toate traseele amenajate în Ceahlău precum și câteva sfaturi de la salvamontiști. De aici se urmărește indicatorul. Până la cascadă se fac cam 2 ore și 30 minute.

Grupă muntoasă aparținând de Munții Dobrogei. Cel mai înalt pisc este Vârful Țuțuiatul, având 467 m. Este constituit Parcul National Muncii Măcin.

Băile Romane, nume sub care mai sunt cunoscute cheile Ceții. La o distanță de circa 20 Km de Alba-Iulia, cheile au o lungime de doar 100 m, dar o gamă de elemente aproape completă pentru carstul de acest tip. Aici se găsesc cele mai mari marmite din țara, numite bai romane.

Cascada Înşirta se află în Munţii Căpăţânii, mai exact în Munţii Latoriţa, pe valea Răului cu acelaşi nume (Râul/ Pârâul Înşirata). În aval de Lacul Petrimanu, Latoriţa primeşte apele unor pâraie precum: Turcinu Mare (la confluenţa căruia se află cascada "Apa spînzurată"), Înşirata (avînd de asemenea un larg bazin de recepţie), Pârâul Fântânii şi altele mai mici ale căror firişoare de apă se strecoară prin hornurile din abruptul Repezi – Părăginosu şi cad apoi în cascade la confluenţa cu Latoriţa. Pe apele Pârâului Înşirata poate fi descoperită frumoasa cascadă Înşirata. Apele se sparg într-un curcubeu extraordinar creând impresia că aceste ape nu au mai lăsat loc de altceva mai frumos, pentru niciun alt loc din lume. Cascada poate fi admirată pe parcursul traseului turistic: Ciungetu – Prejbeni – Lacul Petrimanu – Curmătura Olteţului – Şaua Negoveanu – Munţii Târnovu – I. F. Vătăjelu – Ciungetu. Acest traseu este marcat doar pe o anumită porţiune, cu bandă roşie şi cu punct albastru, având şi locuri nemarcate. Este recomandat să fie făcut numai vara şi durează aproximativ 14-16 ore.

Traseul din Resița spre Colțan, durata 6-7 ore Reşiţa - Crucea Lupacului - cantonul silvic "Locai” – Lacul Vârtoape – Bocşa Izvor sau Colţan (cca. 19 km pe şosea modernizată, drum forestier şi poteci; marcajul "bandă galbenă” este complet şters). Pornind din Reşiţa, traseul duce la Lacul Vârtoape, străbătând culmile răsăritene ale Munţilor Dognecea. Traseul marcat cu bandă galbenă porneşte din spatele blocurilor din cartierul vestic al oraşului Reşiţa (Moroasa) şi urmează şoseaua asfaltată ce iese din oraş şi se îndreaptă către satul Lupac, până pe şaua Crucea Lupacului. Din acest punct, traseul urmează la dreapta un drum forestier, care trece pe lângă Tâlva Ţapului (426 m). In continuare, traseul urmăreşte drumul pe spinarea unei culmi prelungi, despădurite. Ocolind obârşiile văilor Stârcovăţ şi Lupacul Mic (situate în stânga drumului), se intră în pădure şi se coboară uşor la cantonul silvic "Locai”. După acest canton, se merge în continuare pe drumul forestier, se trece pe lângă Dealul Popii (519 m, în dreapta drumului), iar apoi traseul părăseşte definitiv acest drum la un cot brusc, luând-o la dreapta, pe un alt drum forestier ce coboară la umbra fagilor, pe valea pârâului Ferendia.După câţiva km de mers pe drumul bine întreţinut, se ajunge la coada Lacului Vârtoape, lăsând în urmă, pe stânga, ruinele fostei cabane silvice Ferendia. Lacul Vârtoape (Ferendia sau Amelia) format pe Valea Ferendia (afluent de dreapta al Moraviţei) a luat naştere în secolul trecut, din necesitatea utilizării apei sale la spălarea (sortarea) minereului de fier, transportat ulterior la furnalele de la Bocşa. Are cca. 250 m lungime, 150 m lăţime şi 10 m adâncime la stăvilar, fiind colmatat înspre amonte

lac situat în Parcul Național Retezat din Munții Retezat. Este cel mai mare lac glaciar din România. Accesul la lac se face din șoseaua Hațeg - Caransebeș, de la km 61 (Cârnești), prin Clopotiva - Grebla - Gura Zlata - Gura Apei, 35 km drum asfaltat. De aici pe drumul forestier ce se oprește la Drăcșanu, pe o distanță de 14 km. Apoi, trecând pe la cascada Fetele Voilesei, urmărind valea Lăpușnicului Mare, până la Gura Bucurii, și trecând pe lângă Lacul Lia se ajunge la Bucura.

Este situat în estul Munților Retezat, la obârșia văii omonime, la altitudinea de 2040 m. Este întins pe o suprafață de 3,68 hectare și are o adâncime maximă de 20,5 metri. Trasee turistice spre lac: Nucşoara: Nucşoara - Cabana Pietrele - din punctul Lunca Largă (la confluența dintre Valea Rea şi Pietrele) - stânga - pe Valea Rea - confluența cu Pârâul Galeşu - urcă stânga pe pârâul Galeşu - Culmea Văii Rele (nord - est) - amonte pe Pârâul Galeşu - Lacul Galeş.

Aproape de Bucuresti cu cazare la cabana sau valea Doftanei, lacul este situat în Județul Prahova, pe valea râului Doftana, în aval de confluența acesteia cu valea Păltinoasa, în cheile numite "La Tocile". Din Câmpina se face la dreapta (este indicator).

Se ajunge plecând de la cabana Voina (Câmpulung Muscel -> Lereşti (pe DJ734 în modernizare aproape gata in sept 2011) -> barajul Râuşor -> Cabana Voina). Traseul cel mai scurt este cel cu urcare ""Pe Jepi", pe pârâul ce izvorăşte din Lacul Iezer. Atenţie la acest traseu, trece pe alocuri prin apă sau apa este deviată din cauza lucrărilor forestiere - nu plecaţi la drum fără încălţări impermeabile! Este în Munţii Rodnei (Iezer-Păpuşa). Face parte din Rezervaţia Naturală Pietrosul Mare. Lângă lac se găsește stația meteo "Pietrosu” şi punct salvamont Argeş. Altitudine de 1.825 m.

Pe E81 Sibiu – Râmnicu Valcea se face dreapta la Brezoi( DN 7A ) iar la 25 km se intră în Mălaia

Situat pe valea raului Lotru, la 15 Km de Statiunea Voineasa, judetul Valcea, cu o suprafata de 230 ha si un volum de 8,0 mil. m³ de apa, Lacul Bradisor este sursa de alimentare cu apa potabila a locuitorilor din Ramnicu Valcea si a localitatilor invecinatate.

La lac se poate ajunge fie din Polovragi fie din Brezoi; prin Brezoi se continua spre Ciunget; drumul e rau de mers cu masina, dar peisajul te face sa uiti acest detaliu

La lac se poate ajunge fie din Polovragi fie din Brezoi; se afla in continuarea lacului Petrimanu - spre Polovragi; drumul e rau din Ciunget pana dupa Petrimanu, dar merita facut.

Parâng - se ajunge cu rucsacul in spate

Lacul Zaton (lac temporar), este situat in depresiunea din amonte de Pestera Ponoarele din Podisul Mehedinti. Lacul are momente cand este plin ochi, dar si momente in timpul verii in care seaca complet.

Lac din Retezat cu trasee în parcul naţional. E la 1091m altitudine

Lacul Gilău, format ca urmare a construirii barajului în anul 1972, se află la contactul munţilor Gilăului cu dealurile periferice, pe râul Someşul Mic în aval de confluenţa râurilor Someşul Cald şi Someşul Rece, în amonte de localitatea Gilău, la o altitudine de 422,25 m faţă de Marea Neagră.

Satul Râmetea a fost construit de minerii germani aduşi aici să extragă fier. Muntele Piatra Secuiului prin poziţia şi mărimea lui face ca timp de câteva săptămâni pe an, din Râmetea să pară că soarele răsare de două ori. Traseul cruce albastră duce din sat (550m) până sus şi durează 1,5-2 ore, iar priveliştea din vârf (1129m) este ameţitoare. De acolo se vede şi Castelul Colţeşti. Avem intrare separată pentru Piatra Secuiului.

Lacul Zănoaga Mare sau Tăul Zănoaga este un lac glaciar situat în Munții Retezat. Este cel mai adânc lac de acest tip din țară, adâncimea lui maximă fiind de 29 m. La lac se poate ajunge pe mai multe trasee marcate: de la Gura Zlată, de la Gura Apei sau de la Lacul Bucura. Timpul de parcurs din orice direcţie este ~ 3-5h. În apropierea lacului este si un refugiu salvamont.

Lacul Îngheţat se află în Munţii Parâng. Pe lângă bogaţia deosebită a apelor curgătoare, Munţii Parâng adăpostesc deopotrivă, 22 de lacuri mai mari, 18 lacuri mici şi peste 25 de ochiuri de apă, în marea lor majoritate, de origine glaciară. Printre aceste lacuri sunt: Lacul Roşiile – cel mai mare şi mai adânc lac glaciar din Parâng, cu o suprafaţă de 3,76 ha şi 17,6 m adâncime, situat la o altitudine de 1980 metri; Lacul Câlcescu – cel mai frumos lac, cu o suprafaţă de 3,02 ha şi o adâncime de 9,3 metri, situat la o altitudine de 1935 metri; Lacul Îngheţat – are mereu sloiuri de gheaţă, se întinde pe o suprafaţă de 0,5 ha, are o adâncime de 5 metri şi este situat la o altitudine de 2120 metri; Lacul Verde – se intinde pe o suprafaţă de 0,16 ha şi are o adâncime de 6,5 metri; Lacul Mija – desfăşurat pe 0,8 ha, cu o adâncime de 6,5 metri, la o altitudine de 1980 metri; Lacul Mândra – are o suprafaţă de 1,12 ha, o adâncime de 8,3 metri şi este situat la o altitudine de 2148 metri, fiind socotit lacul cu aşezarea cea mai înaltă din Munţii Parâng. Lacul Îngheţat, numit şi Tăul Îngheţat este format în bazinul Râului Jieţ, un afluent al Jiului de Est.

Comuna Siriu este situată în partea nord-estică a județului Buzău, în Muntenia. Este amplasată pe Valea Buzăului, aflându-se în preajmă, Lacul de Acumulare al Barajului Siriu. La barajul de la Siriu se ajunge destul de ușor. Pe drumul de la Brașov înspre Buzău, după aproximativ 80 km, se deschide o întindere de apă ce pare infinită. Lacul de acumulare Siriu este un lac artificial amplasat pe cursul superior al Buzăului. Lacul, finalizat în anul 1985, are o lungime de 10 km și este destinat pentru producerea energiei electrice în hidrocentrala de 42MW. Barajul Siriu este un baraj de pământ, amplasat pe râul Buzău, între masivul Podul Calului și masivul Siriu. Barajul este alcătuit din miez de argilă, rocă și steril.

Recunoscut ca zonă de agrement cautată de turişti, mai ales pe perioada verii, Lacul de acumulare Cinciş ascunde multe legende şi poveşti. Barajul Cinciş (Teliuc) de pe râul Cerna ardeleană, a fost realizat în scopul asigurării necesarului de apă industrială a Combinatului Siderurgic Hunedoara care a cunoscut, după anul 1948, o dezvoltare impetuoasă în domeniul siderurgic şi metalurgic, dar şi pentru producerea energiei electrice şi apărarea împotriva inundaţilor. Amplasamentul barajului a fost ales la circa 6,5 km în amonte de oraşul Hunedoara pe versantul estic al masivului muntos Poiana Ruscă, după confluenţa cu râul Runcu, acolo unde condiţiile geo-morfologice au fost cele mai favorabile. Este un baraj de beton în arc, cu înălţimea totală este de 48 de metri de la talpa fundaţiei. În secţiunea centrală barajul are 4,5 m la coronament şi 14 m la bază. Lacul Cinciş este amenajat pe amplasamentul satului Cinciş, încă din anul 1962 fiind strămutate peste 800 de familii. Execuţia întregului baraj a durat 14 luni, din aprilie 1963, până în mai 1964. Acum lacul oferă un peisaj frumos, o atmosferă de linişte lăsând turiştilor posibilitatea să se scalde în apele sale, să facă plajă, să practice pescuitul sau să se bucure de natură într-un loc ideal. Lacul oferă un peisaj spectaculos, deosebit şi rar şi atunci când nivelul apei scade, iar în coada barajului apar la iveală ruinele fostei biserici, atestată documentar încă din 1360 (ea a fost înghiţită de ape odată cu inundarea locului). Zona este înconjurată de numeroase case de vacanţă sau pensiuni turistice.

Lacul Scropoasa se află în Munții Bucegi, pe Valea Ialomiței. Lângă acesta a apărut acumularea Bolboci, în apropierea Cheilor Zănoagei. Lacul Scropoasa ocupă o suprafața de 56 600 m2. Lacul Scropoasa alimentează a doua cea mai veche hidrocentrală din țară, Hidrocentrala Dobresti, construită în anul 1936. În spatele barajului se întinde oglinda verzuie a unui minunat lac de acumulare. Pe un mic platou se află cabana Scropoasa (1206 m), o oază de liniște și ospitalitate. De la Dobrești pînă aici, faceți două ore de mers relativ relaxat. Este accesibil plecând din com. Moroieni și trecând de cele 3 tabere școlare, după care pe traseu marcat prin pădure, până la cabană, ajungându-se astfel și la cabana cu același nume. De aici se pot face excursii către cabanele Bolboci, Cheile Zănoagei, Padina, Peșteră. Trecerea de pe chei spre lac se face printr-un tunel săpat manual acum 75 de ani de circa 100m (proprietate Hidroelectrica).

Parâng - se ajunge numai cu rucsacul in spate

Parâng, Valea Lotrului

Pe râul Cibin, baraj. Lacul de acumulare Gura Râului s-a format în urma construirii barajului finalizat in anul 1981. Barajul are inălțime de 72 m si este situat la altitudinea de 550 m; Gura Râului sete locul ideal de plecare in drumeții, ture cu bicicleta sau excursii in munți, vizitarea satelor din Mărginimea Sibiului precum si a cetăților-biserici săseşti din Cristian, Gârbova sau Slimnic.

Cheile Orzei sunt situate în Masivul Bucegi, la sud de lacul Scropoasa, au o lungime de 1,5 km, și sunt considerate ca fiind cele mai strâmte, mai spectaculoase și mai sălbatice chei din Valea Ialomiței. În anul 1970, pentru a proteja acest spațiu valoros, s-a constituit Rezervația Naturală Complexă Cheile Orzei. Cheile sunt de o frumusețe aparte iar pereții de calcar par uneori că închid calea turistului. Un punct de plecare înspre chei este tabăra Vânători din apropierea localități Dobresti. La Dobrești se ajunge pe o drumul Târgoviște - Moroeni.

Oașa este un lac de acumulare pe râul Sebeș, la granița județelor Alba și Sibiu, în Munții Șureanu. Este situat la altitudinea de 1255 metri, cu o suprafață de 460 hectare, lungime de aproximativ 6 km, având 136 mil. mc de apă şi este cel mai mare dintre lacurile de acumulare amenajate pe cursul râului Sebeș. Pentru ridicarea debitului a fost captat şi râul Ciban. Barajul Oașa, amplasat în Defileul Oașei, este obiectivul principal al întregii amenajări și a intrat în funcțiune în anul 1979. Este construit din anrocamente (gneise micacee șistoase) cu mască din beton armat. Are înălțimea la coronament de 91 metri, lățimea maximă la bază de 250 metri (în zona taluzului), lățimea la coronament de 10 metri și lungimea maximă de 300 metri. În anul 1980 a fost pusă în funcțiune centrala subterană Gâlceag, care valorifică potențialul energetic înmagazinat în lacul Oașa. De asemenea, prin intermediul Stației de pompare Gâlceag, lacul de acumulare Oașa primește, tot suplimentar, și apele râului Cugirul Mare (zăgăzuite de barajul de la Canciu). Principalii afluenți ai râului Valea Frumoasei (numele râului Sebeș până la vărsarea în lac) sunt: Tărtărău, Curpătu, Sălănele, Smida, Valea Mare. Peștele predominant în lacul de acumulare este păstrăvul și crăietele (boiștean). Barajul este traversat de DN67C (Transalpina) care leagă orașele Sebeș și Novaci. În apropierea lacului se află şi Mănăstirea Oaşa, iar defileul Oaşei are peisaje deosebite.

Cascada Martinu se află pe Valea Caşoca, în Munţii Buzăului. Înainte de a urca spre barajul de la Siriu, pe partea dreaptă a şoselei se află un drum forestier. La doar câţiva kilometri distanţă, pe acest drum, în mijlocul pădurii poate fi descoperită spectaculoasa cascadă Pruncea sau Caşoca. Pentru a o admira trebuie să cobori sub nivelul drumului cu câţiva metri. De la cascada Martinu, valea tăiată de roci mai dure, se îngustează treptat căpătând aspect de defileu. În amonte de confleunţa cu pârâul Pruncea, un prag de gresie de Tarcău face ca apele Caşocăi să cadă pe mai mult de 6 metri, creând una din cele mai frumoase cascade din Munţii Buzăului.

Cascada Martinu, ca şi Cascada Pruncea se află pe Valea Caşoca, în judeţul Buzău. Dinspre satul Caşoca, comuna Siriu, desfăşurat la gura de vărsare a Râului Caşoca, obiectivele principale sunt Lacul Caşoca, Cascada Martinu şi Cascada Pruncea. Sunt usor accesibile, o potecă lată, aflată pe marginea vechiului terasament de cale ferată forestieră, ducând exact până la ele. Lacul Caşoca s-a format în 1969, în urma barării văii de către două alunecări şi se află la doar 4 kilometri de la vărsarea râului Caşoca în Buzău. Cascada Martinu este o cădere de apă de circa 2-2,5 metri, are o marmită extraordinar de frumoasă la bază şi se situează la aproximativ 2 kilometri de de lac. De aici în colo, valea tăiată de roci mai dure, se îngustează treptat căpătând aspect de defileu. În amonte de confleunţa cu pârâul Pruncea, un prag de gresie de Tarcău face ca apele Caşocăi să cadă pe mai mult de 6 metri, creând una din cele mai frumoase cascade din Munţii Buzăului.

Sinaia-Cheile Zănoagei-Lacul Bolboci - În zonă sunt trasee superbe ce pot fi făcute la picior, și poți avea ca obiective Cheile Zănoagei, Cheile Tătarului sau Peștera Ialomicioarei. Se ajunge greu și parându-ți rău de mașină...Pentru că drumurile, aproape forestiere, sunt pline de cratere. și distruse atât de apele și ghețurile care se topesc destul de târziu, cât și de absența completă a investițiilor. Dacă ai un 4x4 te poți încumeta să urci pe drumul care trece pe lângă cabană Cuibul Dorului, pentru a ajunge la un moment dat în drumul de pe platou, care duce la Piatra Arsă dacă îl urmezi spre dreapta, sau la Bolboci, dacă o iei spre stânga. În afară de mașină, cel mai bine ar fi să faci o drumeție pornind din Sinaia pe piciorul Pietrei Arse - Piatra Arsă - Padina, sau cu telecabina până la Babele sau Miorița și de acolo tot în jos spre valea Ialomicioarei. Alternativ poți veni cu bicicleta, dacă îți permit picioarele. Traseul către Lacul Bolboci sau cel care duce mai departe, către Vârful Omu, este deschis doar pe perioada verii, 1 Iunie - 30 Septembrie. Practic, aceeași perioadă în care găsești deschis și Transfagarasanul. Peștera Ialomiței este și ea deschisă turiștilor și merită să fie vizitată. Un caveat celor amatori de drumeții care se gândesc să vină pe drumul pietruit dinspre Bolboci - praful ridicat de zecile de mașini care trec pe acolo vă va tăia tot cheful de munte. Preferabil e să vedeți lacul doar de sus, sau să veniți pe acel drum după o ploaie zdravănă. Peisajele din golul alpin sunt superbe, însă din păcate pășunile, probabil revendicate, sunt împânzite de turme de vite care degajă un miros greu. Din fericire turmele de oi care distrugeau muntele prin pășunatul excesiv s-au mai împuținat. Cel puțin aparent. Pe Valea Ialomicioarei sunt nenumărate locuri de campare, iar lângă cabana Miorița ai acces la o zonă unde poți campa civilizat. Atenție însă la urși, precum și la densitatea de manelisti pe metrul pătrat. Dacă vrei doar un picnic de weekend, e mai bine să te oprești cum treci de Chei, mai departe de cabane. Cabanele și pensiunile, cele cunoscute precum cabana Piatra Arsă, hotelul Peștera, cabana Padina, Bolboci dar și cele construite recent în zonă sunt mai mult decât suficiente, cabanierii spunând că nici chiar în weekend locurile de cazare nu se acoperă. La Cabana Bolboci poți găsi atât cazare decentă, cât și mâncare la prețuri rezonabile. Minusul ar fi acela că nu au camere cu baie proprie.

Zona Munţilor Făgăraş. Lacul Urlea face parte din seria lacurilor glaciare din Munţii Făgăraş aflându-se într-un circ lateral, la nord de pârâul Bândea (Vf. Triponului 2450 m), la o altitudine de 2192 de metri, în apropiere de cabana cu acelaşi nume. Lacul are o suprafata de 19768 mp, adâncimea maximă de 4,4 m, lăţimea de 128 m şi lungimea de 222 m. La nord de lac se află o rocă mutonată, acoperită cu material morenaic, iar la sud s-a dezvoltat o haldă de grohotiş care intră până în lac. Malurile nu sunt acoperite de pietre, ci sunt stâncoase. Traseele şi excursiile ce pot fi făcute de la Cabana Urlea duc spre Vârful Urlea (2475 m) – potecă marcată cu triunghi albastru până în Vf. Moşului şi apoi poteă marcată cu punct roşu ce coboară spre Valea Urlei, spre Lacul Urlea – din firul Văii Urlei este o potecă nemarcată ce urcă direct la lac. Undeva pe tot acest parcurs Cascada Urlea poate fi un reper de orientare sau un loc de răcorire pe timp de vară. La cabană se poate ajunge prin staţiile C.F.R. (cele mai apropiate sunt: Voila şi Sâmbăta, pe linia Braşov – Făgăraş – Sibiu), cu autobuzul (cea mai apropiată staţie este: Pojorta, pe traseul Făgăraş – Voila – Voivodeni – Pojorta) sau cu maşina, drumurile de acces fiind: 1. din Voila, drum de-a lungul râului Breaza, distanţa 15 km; 2. din comuna Breaza, potecă marcată cu triunghi albastru de-a lungul Văii Breaza, apoi pe pârâul Curmăturii, durata 4 ore; 3. din Sâmbăta de Jos, şosea până în comuna Breaza, distanta 15 km.

Zona Apuseni. Satele Hălmăgel – Luncşoara sunt situate într-un loc ascuns al judeţului Arad, în partea de est, la poalele Munţilor Bihor, pe râul Hălmăgel. Aici pot fi întâlnite numeroase animale sălbatice, locuri inedite, peşteri, cascade, bălţi şi lacuri de mici dimensiuni, precum şi case vechi de munte. Traseele montane ce pot fi parcurse prin sălbăticia locului au un grad uşor de accesibilitate, ele urcând dealurile şi munţii locului, de jos şi până în vărf. Traseul turistic ce urcă pe Muntele Găina trece prim satul Hălmăgel. Dacă satul Hălmăgel este puţin mai cunoscut pentru bogăţia sa etnofolclorică, pentru arhitectura tradiţională, precum şi datorită serbării câmpeneşti "Târgul de fete de pe Muntele Găina" (intrare separată la Evenimente/Târguri/Festivaluri), satul Luncşoara ascunde un loc neexplorat, cu foarte multe locuri inedite: cascade, mine părăsite, pârâuri muntoase, animale sălbatice, o biserică de lemn construită în anul 1860, ce se află pe noua listă a monumentelor istorice naţionale. În zonă se pot practica vânatul şi pescuitul, în apropiere aflându-se şi Crişul Repede.

Lacul Jgheburoasa este un lac din Munţii Făgăraş Sud, de origine glaciară a cărui adâncime este de aproximativ 2 metri. Lacul are formă de pară şi în apele sale poate fi întâlnit păstrăvul. Este în afara traseelor montane marcate. Face parte din Rezervaţia Naturală din Munţii Făgăraş.

Zona Munţilor Apuseni / Munţii Bihor. Rezervația naturală Coiba Mare. Coiba Mare este o peșteră situată la aproximativ 300 de metri de cătunul Casa de Piatră. La fundul dolinei îşi face apariţia cea mai mare gură de peşteră din Munţii Bihor: are o lăţime de 74 m şi o lăţime de 47 m. Lungimea totală a tuturor galeriilor acestei peşteri depăşeşte 4 km. Imediat după intrare urmează o sală mare, o galerie, care intră într-o altă galerie, mai spaţioasă, cu un curs subteran. După ce se ajunge la cursul subteran al văii Gărdişoara avansarea este greoaie, din cauza lacurilor şi cascadelor. Şi după încă 386 de metri, galeria se termină cu un sifon. Apa înghiţită aici, reapare la Izbucul de la Tăuz. Din sala mare sunt mai multe galerii care ne duc la etaje superioare, fiindcă lungimea totală a peşterii este de 5050 m. Peştera poate fi vizitată pe tot parcursul anului însă este recomandat ca vizitatorii să fie unii experiementaţi, să aibă asupra lor surse de iluminat (eventual lămpi de carbid), echipament specializat pentru speologie şi să fie evitate perioadele ploioase sau cele în care debitul râului Gărdişoara este mare, deoarece în aceste momente pasajele strâmte sunt adeseori inundate sau blocate, iar imposibilitatea ieşirii din peşteră, până la ape mai mici devine foarte probabilă. După ce se iese în potecă, se mai urcă, pe firul văii aproximativ 400 m, unde poate fi descoperită Peştera Coiba Mică. Aici, la un perete, apa Gărdişoarei se pierde în totalitate printr-o cascadă înspumată.

Lac în Apuseni, Stâna de Vale. Lacul de acumulare Drăgan este situat în judeţul Cluj la intersectia drumurilor forestiere a localităţilor Poieni, Huedin, Ciucea, Stâna de Vale – Lacul Lesul Ursului – Bihor; este un lac antropic şi unul dintre puţinele locuri rămase autentic sălbatice (nefrecventate de turişti) în biosfera românească, aici găsindu-se o vegetaţie de trecere de la foioase la conifere şi o faună formată din căpriori, lupi, urşi carpatini, râşi şi vipere. Se află la 25 de km de la drumul E60, dacă se intră de la Bucea şi la 20 km dacă se intră între Ciucea şi Poieni. Barajul din beton, în arc a fost terminat în 1987, are o înălţime de 120 m, iar lungimea coronamentului este de 424 m. Apa lacului se foloseşte pentru producerea de energie electrică, pentru atenuarea viiturilor dar şi pentru irigaţii. Drumul forestier de pe lângă lacul de acumulare ajunge la celălalt drum din Valea Iadului, la Remeţi. De acolo se poate continua drumul spre Stâna de Vale, iar pentru iubitorii drumeţiilor drumul este deschis pentru traseele din Bihor – Vlădeasa.

Lac în Munţii Retezat, Parcul Naţional Retezat, în apropiere de Vârful Ţapu 2378m, pe latura de E-NE a parcului naţional. Acces doar pe jos din satul Cârnic (de fapt puţin mai sus de sat unde se termină drumul).

Vânătările Ponorului este o rezervație complexă, clasificată de speologul Viorel Ludușan ca poljie, poate singura formă de relief de acest fel din România. Rezervația Vânătarile Ponorului este situată la marginea sud-vestică a culmii calcaroase Bedeleu din Munții Trascăului la confluența văilor Ponorului, Poienii si Seacă. Administrativ este împărțită între satul Vale în Jos, comuna Ponor și satul Dumești, comuna Sălciua, județul Alba. Cascada Vânătările Ponorului se situează în rezervaţia omonimă, în uriaşa dolină Vânătara, spre care se îndreaptă pârâul Valea Poienii. Apele lui ajung pe fundul ponorului printr-un şir de cascade ce totalizează 70-80 m de cădere a apei, cea mai mare dintre ele măsurând 25 m.

Zona Munţii Retezat. Un element care sporeşte pitorescul Munţilor Retezat îl reprezintă numeroasele văi şi circuri glacire, aflate în spatele unor praguri glaciare sau a unor acumulări morenice. În Retezat se întâlnesc peste 65 de lacuri glaciare, cele mai multe dintre ele fiind permanente. Aceste lacuri sunt grupate în mai multe complexe glaciare, cele mai importante fiind: Pietrele, Judele şi Lăpuşnicul Mare. Complexul glaciar Pietrele se află dezvoltat pe văile Stânişoarei, Pietrele, Valea Rea şi Galeşul, cu circuri bine dezvoltate, văiile prezetand lungumi de 2-6 kilometri. Între acestea Circul şi Valea Pietrele ocupă o parte centrală, având în parte superioară un circ larg în se află lacurile Tăutul Pietrelor (Tăurile Pietrele), în număr de trei, dispuse sub forma unei salbe, la 2100 de metri altitudine, iar apoi şi Lacul Pietrele aflat la 1990 de metri altitudine. Lacul Pietrele are aspectul unei cuvete foarte evoluate, procesul de colmatare fiind foarte avansat. Din acest motiv Lacul Pietrele este renumit pentru apa lui curată şi îmbietoare. Are o suprafaţă de circa 0,4 hectare şi o adâncime mai mică de 1 metru, fiind dominat de impunătoarele piscuri ale Stânişoarei, de Culmea Pitrele şi de şoseaua Bucurei. Zona aceasta este inclusă în traseele montane din Munţii Retezat, ce au ca plecare Cabana Pietrele (cu toate că a ars în anul 2007, s-au făcut numeroase reparaţii şi renovări, iar cabana poate fi folosită în scop turistic fără nicio grijă).

Lacul Vaduri este un lac de acumulare, situat la o altitudine de 350 m, pe sectorul de vale transversală a Bistriţei, având la nord Munţii Stănişoarei şi la sud Munţii Goşmanu, pe raza localităţii Pângărăcior, în imediata vecinătate a satelor Scăricica, Vadurele, Vaduri sau Preluca, judeţul Neamţ. Este cel de-al doilea ecosistem lacustru de pe cursul râului Bistriţa, aval de hidrocentrala de la Stejaru, între lacurile Pângăraţi şi Bâtca Doamnei, în unitatea carpatică a munţilor Flişului. S-a format în anii 1965-1966, prin bararea cursului natural al râului Bistriţa, în dreptul localităţii Vaduri, cu scopul producerii energiei electrice. Lacul are un nivel maxim de 350 m, o suprafaţa de 120 de hectare, o lungime maximă de 3600 m, lăţime maximă de 825 de metri, iar în zona barajului adâncimea maximă atinge 15 m şi este alimentat, în proporţie de 95% de apa turbinată prin hidrocentrala Pângăraţi, dar şi din afluneţii direcţi (pâraiele Pângărăcior şi Bisericani, pe partea stângă şi pâraul Secu-Vaduri, pe partea dreaptă). Lacul Vaduri a fost desemnat arie de protecţie specială avifaunistică deoarece reprezintă o zonă importantă pentru păsările ce se deplasează pe culoarul de migraţie est carpatic, oferind condiţii favorabile de hrană şi adăpost, necesare iernatului, pentru numeroasele specii migratoare: lebăda de vară, raţa mare, raţa sunătoare, corcodelul mic, raţă suliţar, raţa roşie, raţa cu cap castaniu, lebăda de iarnă. Speciile de peşti ce trăiesc aici sunt: oblete, stiucă, beldiţă, ghiborţ, biban, plătică, roşioară, boiştean, porcuşor, păstrăv indigen, păstrăv curcubeu etc. În cadrul acestui ecosistem sunt protejate, pe lângă numeroasele specii faunistice şi specii floristice unicat. Lacurile Vaduri şi Pângăraţi sunt o verigă importantă în păstrarea biodiversităţii şi a habitatelor naturale pentru toata zona estică din continentul european. Lacul oferă multiple posibilităţi de petrecere a timpului, activităţile de agrement desfăşurate aici fiind făcute în limita impusă de conservarea şi păstrarea ecosistemului.

Zona Munţilor Făgăraş. Munţii Făgăraş prezintă o mare densitate de culmi, abrupturi, vârfuri și înălțimi, iar acest lucru a făcut ca ei să poarte şi numele de Alpii Transilvaniei. Lacul Podragu este situat în Munţii Făgăraş, în obârşia văii Podragului, la poalele Vârfului Podragu (2482 m), la o altitudine de 2140 de metri. Lacul s-a format într-un circ glaciar si este alimentat cu apă, pe lângă cea nivo-pluvială, dintr-un izvor situat în partea de sud a lacului, dar şi din numeroase alte izvoare de suprafaţă, răspândite în jurul său. Evacuarea sa se face printr-un singur emisar, situat în partea de nord-vest, alimentând şi Lacul Podragu Mic. Forma lacului este una ovală, are o lungime de 250 de metri şi o lăţime de 190 de metri, adâncimea maximă a apei (15,5 m) fiind măsurată la 40 de metri de malul dinspre Fereastra Podragului. Lacul este populat cu păstrăvi munte. Se poate ajunge la lac doar prin drumeţii montane, traseul urmând ruta: Arpaşu de Sus, Cabana Arpaşu Mare, apoi traseu pe Valea Arpaşului până la pârâul Banului, şi poteca marcată cu triunghi roşu până la Cabana Podragu, situată pe malul lacului. Se poate alege şi un traseu pornind de pe Şoseaua Transfăgărăşean. Pe lângă Cabana Podragu, în aval de aceasta se mai află şi Cabana Turnuri. Lacul face parte din Parcul Natural – Golul Alpin al Munţilor Făgăraş.

Zona Munţilor Şureanu. Munții Șureanu (Sebeș) au înălțimi relativ medii și mici și ocupă o suprafață destul de întinsă, 1585 km². Sunt lipsiți de creste zvelte și de custuri glaciare, însă au suprafețe de eroziune întinse, iar lacurile naturale ce pot fi găsite aici au origine glaciară și nivală. Lacul Şureanu numit şi Iezerul Șureanu se găsește pe treapta inferioară a circului glaciar din estul Vârfului Șureanu, la altitudinea de 1840 de metri, având o suprafaţă de 5334 mp, un volum de 15750 mc şi o adâncime maximă de 7,3 metri. Este populat cu păstrăv indigen și se află într-o locație magnifică, înconjurat de jnepeni. Este considerat unul din cele mai frumoase lacuri glaciare din România. Arealul acesta a fost inclus în Rezervaţia Naturală Iezerul Şureanu.

Singurul lac vulcanic din România. Este în masivul Ciomatu, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tușnad. Lacul este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu. Altitudine: 946 m. Are formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare. Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că "Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții". Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia.

Zona Munţii Retezat. Un element care sporeşte pitorescul Munţilor Retezat îl reprezintă numeroasele văi şi circuri glacire, aflate în spatele unor praguri glaciare sau a unor acumulări morenice. În Retezat se întâlnesc peste 65 de lacuri glaciare, cele mai multe dintre ele fiind permanente. Aceste lacuri sunt grupate în mai multe complexe glaciare. Pe versantul sudic al muntelui se află complexele glaciare Judele, Lăpuşnicul Mare şi Râul Bărbat. Complexul glaciar Lăpuşnicul Mare cuprinde mai multe circuri, dintre care se detaşează Slăveiul, Bucura şi Peleaga. Căldarea glaciară a Bucurei cantonează cele mai spectaculoase lacuri glaciare: Lacul Bucura – aflat în şaua Bucurei, la 2041 de metri altitudine, cu o suprafaţă de 8,8 hectare şi o adâncime maximă de 15,7 metri, având formă aproximativ dreptunghiulară; Tăul Agăţat – aflat la o altitudine de 2260 de metri şi ocupând un circ suspendat sub Vf. Bucura; Tăul Porţii – pare atârnat de cea mai înaltă treaptă glaciară a Circului Bucura, sub Vf. Judele, la o altitudine de 2140 de metri (este aproape tot anul acoperit cu gheaţă, doar în veriile mai călduroase apa lacului ajunge să se dezgheţe abia în luna august); Lacul Florica – la o altitudine de 1980 de metri, iar în imediata lui vecinatate se găsesc alte două mici ochiuri de apă; Lacul Ana – este cel mai mare din această salbă lacustră, având o adâncime de 11,6 metri şi o suprafaţă de 3,6 hectare; Lacul Lia – este ultimul lac din acest şirag şi se află la o altitudine de 1930 de metri, adunând ape ce vin dinspre Bucura şi Lacul Ana. Tot pe flancul sudic al Munţilor Retezat mai pot fi menţionate: Lacul Buta, Lacul Turcelu şi Lacul Slăvei. Lacul Slăvei este un mare lac de baraj morenic şi se află în Pintenul Slăveiului.

Zona Munţilor Făgăraş. În Muntii Făgăraş se constituie cea mai densă reţea hidrografică din Carpaţi, în acest masiv putând fi observate o serie de lacuri glaciare: Avrig 2011 m, Călţun 2147 m, Doamnei 1865 m, Bâlea 2034 m, Podrăgel 1893 m, Podragu 2136 m. Ele sunt puncte de popas sau de înnoptare pentru drumeţii de pe munte. Majoritatea acestor lacuri se găsesc în traseul principal de creastă (Avrig, Călţun, Capra, Urlea), iar cele care nu sunt în traseul de creastă se găsesc în traseele de legătură (Doamnei, Bâlea, Podrăgel). Lacul Doamnei, mai puţin cunoscut, este aşa cum spuneam un lac glaciar situat o altitudine de 1865 de metri, cu o adâncime de 1,5 metri şi o suprafaţă de 3000 mp. Prin preajma lacului trece o potecă turistică mai puţin circulată, marcată cu cruce roşie şi care face legătura, prin ocol, între Hotelul Bâlea Cascadă şi Balea Lac, prin Valea Doamnei (afluent al Râului Bâlea). Traseul Lacul Doamnei – Lacul Bâlea poate fi parcurs într-o oră şi jumătate (potecă slab marcată), iar traseul Cabana Bâlea Cascadă – Lacul Doamnei, peste Piscul Bâlii (aproximativ 1/2 ore), pe la Valea Doamnei (aprox. 1 oră şi un sfert) şi Cabana de Vânătoare se parcurge în 2/3 ore. Lacul Doamnei face parte din Parcului Natural – Golul alpin al Munţilor Făgăraş.

Lacul Valea lui Iovan sau Lacul Iovan este realizat prin bararea râului Cerna, în aval de confluenţa cu Râul Iovanul (Râul Valea lui Iovan se formeză la confluenţa braţelor Godeanu şi Scărişoara), într-o zonă încastrată între culmile sud-estice ale masivului Godeanu şi cele nord-vestice ale masivului Mehedinţi, în culoarul Cernei (Valea Cernei). Lacul de acumulare format în spatele barajului are un volum total de 124 mil. mc. Suprafaţa lacului este 292 hectare, oferind un peisaj splendid, într-o zonă cu o naturaleţe aparte. Lacul este inclus în Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei

În Munţii Ţarcu, în văile și căldările glaciare există mai multe lacuri. Între acestea este căldarea glaciară Oboroacele, ce adăposteşte Iezerul Țarcu. Acesta de află la o altitudine de 1950 metri şi este cuibărit între grohotișuri.

Lac glaciar situat în mijlocul munţilor Făgăraş la 2241 de metri altitudine şi doar 45 de minute de mers pe unul dintre traseele turistice din Bâlea Lac. Cu o adâncime maximă de 11 m, peisajele din jurul lacului, vederea în ansamblu a munţilor Făgăraş, traseul pe care îl parcurgeţi, toate sunt de o frumuseţe rară.

Zona Munţilor Făgăraş. Lacul Călţun face parte din suita lacurilor glaciare ce împodobesc Munţii Făgăraşului, aşadar este un lac glaciar situat în Căldarea Călţun (Lespezi), la nord-est de Vf. Negoiu, la o altitudine de 2135 de metri. Adâncimea sa maximă este de 11,8 metri. Din dreptul lui se poate observa Refugiul Călţun (datorită topografiei muntelui, refugiul este protejat de curenţi pe trei laturi, exceptând doar latura estică), iar în plan secundar se vede Vf. Lăiţel (2390 m). Traseele în Munţii Făgăraş urmează o rută ce face aproape imposibil ca Lacul Călţun să fie ratat (se află pe la jumătatea drumului între Cabana Negoiu şi Cabana Bâlea Lac). Lacul Călţun face parte din Parcului Natural – Golul alpin al Munţilor Făgăraş.

Zona Munţilor Făgăraş. Lacul Avrig este un lac glaciar din Munții Făgăraș şi se află la altitudinea de 2018 metri. Suprafața lacului este de 1,47 hectare, adâncimea sa maximă fiind de 4,5 metri. Are o formă oarecum trapezoidală, cu o lungime maximă de 180 de metri, pe direcția est-vest şi o lățime de circa 100 de metri, pe direcția nord-sud. În acest lac îşi are obârşia Râul Avrig. Este un lac cu o alimentare săracă, formată din trei firişoare de apă ce se scurg de pe versanţi, motiv pentru care şi emisarul situat în coltul sud-estic are un debit foarte redus (5 litri pe minut). Din punct de vedere turistic, Lacul Avrig se află la jumătatea traseului dintre Cabana Suru şi Cabana Negoiu şi pe la 10 km vest de Lacul Bâlea. Lacul a fost populat cu puieţi de păstrăv şi se află în Parcul Natural – Golul Alpin al Munţilor Făgăraş.

In Subcarpaţii de Curbură, în bazinul superior al râului Slănic (afluent al râului Buzau), între râul Slănic (S), pârâul Jgheab (E), pârâul Meledic (N) si pârâul Sârat (V) platoul Meledic este situat la 600 m altitudine fiind constituit din argile şi gresii de cuverturâ pe melasa miecenă salmastră a unui masiv de sare, inconjurată de formaţia de gresii şi şisturi argiloase. Aportul din pluvial si lipsa contactului cu masivul de sare (pe care s-au format lacuri) a determinat îndulcirea apei şi implicit schimbarea vegetaţiei. Pesterile de sare de la Mânzăleşti constituie o salbă cuprinzând: peştera din platoul Meledic (cea mai importantă), peşterile din bazinul Jgheabului, reunind 35 mari cavităţi dintre care 26 în platoul Meledic şi 9 in bazinul Jgheabului. Peşterile prezintă o diversitate de forme insoţită de o policromie fascinantă cuprinzând alb imaculat, galben, roz, roşu, maro, cenuşiu. Stalactitele ajung pana la 1,5 m lungime cu grosimi de 30 cm, la bază, adesea schimbându-şi poziţia de la verticală la vârfuri în linie frântă (stalactite aberante). Stalagmitele sunt reduse având cativa cm înălţime si cca. 8 cm diametru la bază. Valoarea ştiinţifică este completată de existenţa in zona a broaştei ţestoase şi a scorpionului într-un regim de climă blândă. Versanţii platoului Meledic au canioane adânci de 5-6 m cu lăţimi de 0, 5 - 3 m şi rupturi de pantă de 2 m. În zonă sunt posibilităţi de inchiriere căsuţe de camping, precum şi un motel.

Lac de baraj dainuind de pe vremea romanilor, când în aval de lac se exploata aur

Cheile Turzii sunt o rezervație naturală protejată, aflată la o distanță de 6 km vest de Turda, de-a lungul văii Hășdate. Au o lungime de 2.900 m[1] și o înălțime a pereților de până la 300 m[1]. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate.

Rezervaţia Naturală Cheile Glodului, înfiinţată în anul 1995 este situată în partea de sud-est a Munţilor Sănijei, o subdiviziune a Munţilor Metaliferi, în lungul Pârâului Ardeu, afluent al Pârâului Geoagiu, la limita dintre judeţele Alba şi Hunedoara. Altitudinea maximă este de 712 m, cea minimă de 450 m. În prezent, numărul de turişti este redus, în principal din cauza lipsei capacităţii de cazare în zonă şi a stării drumurilor. Se poate caza la localnici, însă condiţiile sunt precare. Se poate alege cazarea în Staţiunea Geoagiu Băi şi apoi efectuarea de excursii de o zi în Cheile din Bazinul Văii Geoagiu. Parţial,drumul dintre Cheile Glodului şi Almaşu Mare, a fost recent recondiţionat, este neasfaltat dar accesibil. Celor care vin dinspre Geoagiu Băi, vor merge pe traseul Geoagiu -Bozeş- Ardeu drumul fiind asfaltat până în sat.

Cascada Strîmbu(ului) se află în Munţii Vîlcan, pe valea cu acelaşi nume şi se poate ajunge la ea parcurgând un traseu pe Cheile Şuşiţei şi traversând câteva pâraie. La aproximativ 20 km de Târgu-Jiu, judeţul Gorj, se află satele Curpen, apoi Vaidei. Din localitatea Vaidei porneşte spre munte, un drum forestier ce urmează valea Şuşiţei. Drumul forestier Şuşiţa Verde începe în dreptul unui canton al Ocolului silvic, iar apoi, la aproximativ 5 minute se ajunge în Cheile Şuşiţei Verzi. Cascada ce se formează aici înspumează apele acestui râu, străbătând spaţiul îngust dintre stânci. În genunea Şuşiţei Verzi se pătrunde cu greutate, însă dincolo de spintecătura prin care trece drumul, cheile continuă înca vreo 150 de metri, apoi urmează o porţiune de mers prin pădure şi prin poieniţe, se depăşesc pâraiele Valea Mare (vest), Miţări (est) şi Tragoe (vest), se străbate Cheiţa Cîrligu şi se traversează pe malul stâng, până la gura văii Jarei, iar de aici urmează lunca largă a Şuşiţei (punctul La Bocşe) şi pârâul Strîmbul. Cascada Strîmbului se află undeva în dreapta, la kilometrul 4,8 de pe marcaj. Zona este deosebit de pitorească şi este un loc excelent pentru o drumeţie montană. Traseele din Munţii Vîlcan nu ocolesc această vale.

Zona Munţilor Bucegi. În Munţii Bucegi există numeroase cascade ce amplifică spectaculozitatea locurilor. Cea mai accesibilă este Cascada Urlătoarea, situată în apropiere de Buşteni, însă alte cascade par a fi mai spectaculoase şi mai frumoase: Cascada Caraiman (în apropierea traseului Buşteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman), Cascada Moara Dracului (pe traseul Bran – Valea Gaura – Cabana Omu), Cascada Obârşiei (pe Pârâul Obârşia Ialomiţei, sub Muntele Obârşia), Cascada Vânturişului (pe Izvorul Dorului, lângă Vârful cu Dor) şi Cascada Horoabei (în apropierea Cabanei Padina, pe Valea Horoabei). Traseul spre Valea Horoabei poate porni de la Cabana Padina. Valea Horoabei este de o frumuseţe sălbatică nemaiîntâlnită în Bucegi, peisajul, canionul (Izbucul Horoaba, Ponorul Horoabei şi Cheile Horoabei) şi cascadele fiind tipice pentru Munţii Apuseni. Traseul, deşi este unul dificil, este amenajat pe alocuri cu cablu ajutător şi este marcat cu marcaj neconvenţional (cruce verde). Ponorul Horoabei este greu accesibil (dar nu imposibil) în perioadele cu precipitatii abundente datorită nivelului ridicat al apei. După ce se ajunge la Cheile Horoabei, cascada cu acelaşi nume se arată impresionantă. În aceste chei s-au descoperit, în orizontul de calcare fin şi roz jurasice, o bogată faună de amoniţi şi branhiopode. Acest loc face parte din ce mai mare zonă declarată rezervaţie, din Munţii Bucegi, şi anume "Rezervaţia Peştera – Babele".

Podul natural de la Grohot este situat pe teritoriul satului Grohot, comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara, în treimea superioară a Cheilor Uibăreşti, pe valea Uibăreştilor. Aces loc a fost declarat monument al naturii şi este inclus într-o rezervaţie naturală de tip geologic, de categoria a III-a, cu o suprafaţă de 1 ha. Este protejat pentru a conserva elementele naturale specifice (podul natural propriu-zis), la care se adaugă și vegetația dezvoltată pe substrat calcaros, cu numeroase elemente specifice zonei submediteraneene. Podul s-a format prin prăbuşirea, în timp, a tavanului unei vechi peşteri şi are o lungime totală de 45 de metri, iar pe sub el curge Pârâul Grohot. În ţara noastră mai există o singură formaţiune asemănătoare, în judeţul Mehedinţi, fenomenul fiind o raritate naturală.

Cascada Diavolului se află chiar la intrarea în Cheile Bistriţei, în Munţii Bârgăului. Cheile Bistriţei Ardelene se întind, cu mici întreruperi, de la ieşirea din comuna Bistriţa Bîrgăului, trecând pe la confluenţa cu pârâul Repedele şi apoi la barajul Colibiţa. Ele oferă un peisaj încântător de-a lungul celor 65 km străbătuţi pe Valea Bistriţei, începând de la 1.562 m altitudine (în Munţii Călimani). Apele cristaline se prăvălesc printre brazii falnici sculptând cele mai înguste chei din România, pe un culoar lung de 600 de metri şi cu pereţi abrupţi, străpunşi de numeroase guri de peşteri. Chiar la intrarea în chei, apele se revarsă prin "Cascada Diavolului”. Tot aici poate fi descoperită şi Peştera Bistriţei.

Având pe o parte grupul munţilor Parâng şi pe cealaltă parte Munţii Căpăţânii şi cu o distanţă minimă de doar 2 metri, este considerat spaţiul cel mai mic dintre doi munţi din lume. Cheile sunt considerate atât rezervaţie botanică, cât şi rezervaţie mixtă, în cadrul unui complex carstic. Vegetaţia, cheile, grotele alcătuiesc un peisaj deosebit de atrăgător, valea superioară a Olteţului reprezintă o podoabă a Carpaţilor Meridionali şi merită a fi vizitată.

Denumirea s-a împământenit şi deşi este tehnic incorectă deoarece sunt mai multe defilee ale Dunării, prin Defileul Dunării se înţeleg toate defileele dintre România în nord și Serbia în sud. În acest punct, râul separă Munții Carpați de Balcani. Lungimea totală este de 134 km din cursul Dunării. Numele maghiar, Vaskapu, înseamnă tot "Porțile de Fier", și este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este Clisura Dunării. În Serbia defileul este cunoscut sub numele de Đerdap fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se Đerdapska klisura (prietenii sârbi folosesc denumirea bănăţeană, Clisura Dunării). Dunărea se îngustează pentru prima oară dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de Defileul Golubac. Are 14,5 km lungime și 230 m lățime în cel mai îngust punct. La începutul defileului se află un fort medieval la Golubac, pe malul sârbesc. Prin valea Ljupovska se ajunge la cel de-al doilea defileu, Gospodin Vir, care are 15 km lungime și se îngustează până la 220 m. Culmile urcă până la 500 m și sunt cel mai greu de ajuns de pe pământ. Donji Milanovac, mai largă, face legătura între Cazanele mari și Cazanele mici, care au o lungime de 19 km împreună. Valea Orșova este ultima secțiune mai largă înainte ca fluviul să ajungă la câmpiile Valahiei și la ultimul defileu, Defileul Sip. Cazanele Mari este cel mai cunoscut și mai îngust defileu: aici Dunărea se îngustează la 150 m și ajunge la o adâncime de până la 53 m. Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, în această regiune a Clisurilor, unde cursul fluviului e numai cataracte, bancuri și vâltori, guvernul ungar din inițiativa contelui maghiar István Szechenyi încă în anul 1834 începe îndepărtarea stâncilor din cataractele Clisurii-de-sus. Lucrările continuă şi se termină cu o canalizare sistematică finalizată în 1898. Drumul serpuieşte de-a lungul Dunării şi acest lucru îl dă un farmec deosebit. Din loc în loc sunt golfuri frumoase (cele mai importante sunt Mraconia şi Dubova). Pe malul românesc, la Cazanele Mici, Statuia lui Decebal a fost sculptată în piatră (cea mai mare sculptură din lume făcută pe stâncă) între 1994 și 2004 cu finanţare de la milionarul lugojean/timişorean Drăgan.

Cheile Corcoaiei sau Cheile Corcoaia din Judetul Gorj sunt situate in Muntii Mehedinti, la 44 de kilometri in amonte de Statiunea Baile Herculane si la 200 de metri amonte de Cerna Sat. In Chei se gasesc formatiuni cu aspect spectaculos. Aici puteti vedea scobituri circulare sau ovale in roca dura a unor rauri, cavitati de dizolvare si lapiezuri ce alcatuiesc un peisaj spectaculos. Lungimea Cheilor este de 300 de metri si sunt un monument declarat al naturii. Se ajunge acolo pe "Drumul Oaselor" - vezi filmul cu Florin Piersic. Crestăturile din stâncă de la intrarea în chei vin cu o legendă - ar fi făcute de Iorgovan cand a tăiat capul balaurului.

Chei naturale pe Râul Caraş. În apropiere ce a mai rămas din ruina Cetăţii Caraş. Cheile sunt cunoscute şi pentru marea răspândire a liliecilor (planta). Oraşul Caraşova a fost colonizat cu etnici croaţi care şi la ultimele recensământuri s-au declarat tot croaţi şi sunt majoritari în comună. Până în 1990 ei se considerau caraşoveni şi erau vorbitori de limbă caraşoveană (nu sârbă, nu croată, nu bulgărească). Cultul majoritar este romano-catolic. Caraşova este punctul de plecare în unul din cele mai importante trasee turistice din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului.

Cheile Bicazului reprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din România situată în partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț și Harghita. Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova. Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Roșu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz.

Cheile Ribicioarei, cu o lungime de 2 km, s-au format prin adâncirea pârâului Ribicioara (afluent al Crişului Alb) în formaţiuni cretacice, mai puţin rezistente (îndepărtate ulterior prin eroziune), şi apoi în rocile calcaroase. Versanţii sunt abrupţi, având o energie de 50-150 m, la baza lor apărând, pe alocuri, marmite de eroziune. În arealul cheilor au apărut peşterile Cizmei, Topliţa şi Izvorul Topliţei. Fac parte dintr-o rezervație naturală de tip mixt, categoria a IV-a, în suprafață de 20 ha. Rezervaţia naturală speologică Cheile Ribicioarei şi Uibăreştilor este situată pe raza comunei Ribița, pe râurile Ribicioara și Uibărești, la 12 km de Țebea. Se remarcă prezența calcarelor jurasice cu pereți pe alocuri foarte abrupți, pe care s-a dezvoltat o bogată vegetație specifică.

De la Cheile Ribicioarei, peste deal, spre apus, se ajunge la Cheile Uibăreştilor, situate pe Valea Bulzeştilor, în amonte de satul Uibăreşti. De fapt aceste chei nu se află pe teritoriul comunei Ribiţa, aparţinând comunei Bulzeşti, dar accesul spre chei este mai facil prin satul Uibăreşti, sau cum aminteam mai sus, peste deal, din Cheile Ribicioarei. Punctul de maximă atracţie al acestor chei, declarate şi ele areal protejat de categoria a IV-a, este Podul Natural Grohot, o ultimă rămăşiţă a peşterii care a existat în trecut aici. Cheile Uibăreştilor fac parte din Rezervaţia naturală speologică Cheile Ribicioarei şi Uibăreştilor.

Zona Munților Apuseni. Denumirea corectă a rezervaţiei, consemnată în lista oficială a rezervaţiilor din judeţul Alba, este Cheile Feneşului, după numele râului care o străbate. Ulterior, a apărut numele impropriu de Cheile Caprei, după numele celor două coloane stâncoase, Pietrele Caprei. Rezervaţia face parte din sectorul de sud al Munţilor Trascăului, iar cheile au fost sculptate de pârâul Feneş în calcarele caracteristice ale acestei unităţi montane. Suprafaţa şi limitele: 110 ha. În partea de vest, limita rezervaţiei este formată de marginea platoului Dâmbăului, cu altitudine de 1200-1300 m şi cu altitudini maxime de 1368 m în Vârful Dâmbău şi 1329 m în Vârful Faţa Florii. Ea coboară spre sud-sud-est pe panta abruptă şi apoi pe vâlceaua dintre Dealul Lazului şi Piatra Caprei până în Pârâul Feneşului, puţin mai jos de cantonul silvic. De asemenea, pe marginea platoului, coboară şi se roteşte către est pe o altă vâlcică, tot până în Pârâul Feneş, lângă o troiţă, în capătul nordic al cheilor.

(A nu se confunda cu cele din Bucegi, Prahova) Cheile Tătarului constituie o rezervație naturală situată la 30 km de Baia Mare. Din stațiunea turistică Izvoare, se urmează drumul forestier spre nord care duce în direcția Cabanei Pleșca și spre Poiana lui Dumitru. Prin chei curge pârâul Runcu. Pe același pârâu este în construcție un lac de acumulare cu baraj din anrocamente. Finalizarea acestui baraj va duce la acoperirea de ape a zonei cheilor. Cheile se întind pe o lungime de câteva sute de metri și sunt singurele chei în andezit din țară. Stâncile înalte dau un aspectul sălbatic și deosebit de pitoresc zonei, dar cu toate acestea cheile sunt destul de puțin cunoscute ca și atracție turistică.

(A nu se confunda cu cele din Maramureş) Rezervaţia naturală complexă Cheile Tătarului face parte din seria monumentelor naturale de pe teritoriul Munţilor Bucegi, în judeţul Prahova. Zona a fost declarată drept rezervaţie în anul 1970 şi se întinde pe o suprafaţă de 0,5 hectare. Se poate ajunge urmând traseul de la cabana Padina. Rezervaţia prezintă structuri carstice, prin care se numără peşterile, lapiezurile, turnurile sau dolinele. Cele două mari peşteri ce pot fi văzute în zonă sunt Peştera Mică şi Peştera Urşilor, care adăposteşte rămăşiţe ale speciei Ursus Spelaeus şi care cuprinde două coridoare de dimensiuni diferite, unul de 88 metri şi unul de doar 25 metri lungime. (coordonatele sunt de la localitatea apropiată)

Cheile Băluţei: cele mai importante chei din zona comunei Ponoarele, cu o lungime aproximativă de 1 km. Se află în proximitatea satului Băluţa şi sunt mărginite de satele Cornetul Băluţei şi Cornetul Râienilor. Altitudinea pereţilor calcaroţi se află între 300-400m. Tot aici se află şi peştera Băluţei, formaţiune pe 2 etaje, primul fiind inundat aproape în permanenţă, iar al doilea fiind un etaj fosil cu variate formaţiuni carstice. Mai găsim aici: biserica din Ponoarele - biserică ortodoxă, cu hramul Sf. Nicolae, construită din lemn de stejar, înscrisă în lista monumentelor istorice (1766); tot în zonă este şi Podul lui Dumnezeu - pod natural circulabil.

Zonă turistică Padiș se află în ramura nordică a Munților Bihor, lanț din Munții Apuseni. Din punct de vedere administrativ, zona Padiș e situată în sud-estul județului Bihor, pe raza comunei Pietroasa, până la granița cu județele Cluj și Alba. Pentru a ajunge la Padiș aveți cel puțin 3 variante: - de pe comunicația Oradea- Deva E79, în Sudrigiu virați către Pietroasa. În Pietroasa mergeți tot drept, pe drumul principal până în satul de vacanță Boga (nu există pancarda de localitate). La intrare în Boga virați dreapta (există o pancarda de 1m/1m cu Cabana Cetățile Ponorului) și urcați 10 km până la Cantonul silvic Scărița. După acesta virați tot dreapta (există o pancarda de 1m/1m cu Cabana Cetățile Ponorului) și vă continuați deplasarea 5 km, trecând pe lângă un camping, mai virați o dată la dreapta și după 300 m ajungeți la Padiș. - de pe comunicația Oradea- Cluj Napoca E60, în Huedin virați către Răchițele. mergeți pe ruta Răchițele, Ic Ponor, Platoul Padiș, Cantonul silvic Scăriță. După acesta virați la stânga (există o pancarda de 1m/1m cu Cabana Cetățile Ponorului) și vă continuați deplasarea 5 km, trecând pe lângă un camping, mai virați o dată la dreapta și după 300 m ajungeți la Padiș; - pentru cei care vin cu mijloacele de transport în comun, cea mai bună variantă este să vină cu autobuzul până în Vârtop-Arieșeni și de aici pe marcajul turistic bandă roșie până la Padiș". Pentru iubitorii de drumeție montană (trekking – mersul pe poteci bătute si hiking – în afara potecilor, dar si folosind mâinile), există nenumărate obiective turistice de o inegalabilă frumusețe si o mare importanță, în zona turistică Padiș din Munții Apuseni. Complexul carstic Cetatile Ponorului; Ghetarul Focul Viu (al treilea, ca mărime, din Romania, recomandabil a fi vizitat pe la amiază când, razele soarelui, ce pătrund în pestera printr-un horn, dau scânteieri de foc stalagmitelor) - Pestera Cetatile Ponorului (tuneluri subterane inundate, cascada) - Pestera Cetatea Radesei (săli mari, hornuri – avene, canion la iesire) - Avenele din platoul carstic Lumea Pierdută (Negru, Gemănata, Acoperit) - Pesterile din bazinul Groapa de la Barsa (Zapodie, Neagră, Ghetarul de la Barsa) - Ghetarul Bortig (al doilea, ca mărime, din Romania; aven) - Pestera din Valea Galbenei (tunel subteran, 100 metri) - Pesterile din Circuitul Somesului Cald (Honu, Uscată – sală uriasă, Tunelul Mic) - Pestera Sura Boghii (usor ascendentă, sub Pietrele Boghii) - Pestera Caput (colectorul tuturor apelor din zona, galerie descendentă în trepte, cascade pe 2000 metri) - Pestera Padis (galerie descendentă) - Avenele din Vărăsoaia (trei) - Pestera de la Izbucul Ursului Cheile Galbenei (izbuc, cascada, dolina, pestera, potecă săpată în peretele de stâncă, cabluri sustinere, balcoane) - Cheile Somesului Cald (cascade, pesteri, punct de belvedere, canioane, albia Somesului) - Cheile Văii Bulbuci (izbuc, cascade; sălbatice si inaccesibile) - Cheile Văii Oselu (izbuc, cascada) - Cheile Văii Boga (izbuc, cascade, canioane) Poiana Ponor (izbuc, râu cu meandre, ponoare, sorburi) - Poiana Florilor (poieni în pantă alternând cu ochiuri de padure; flori, iarbă sau fân cosit, izvor) - Poiana Bălileasa si zona La Grajduri (doline, izvor, Valea Cetătilor, punctul de intersectie al multor trasee) - Poiana Vărăsoaia (2 platouri carstice, 2 lacuri, doline, pesteri, avene) - Poiana Radesei (locul de nastere a Somesului Cald, cascada, canion) - Sesul Padis (platou carstic aproape plan, ciuruit de nenumărate doline; drumuri forestiere, văi, lacuri, o pestera, un izvor) Puncte de belvedere, creste:- Piatra Galbenei (vedere spre Valea Galbenei, Groapa Ruginoasa si Vârful Tapu) - Pietrele Boghii (vedere spre Valea Boga, Depresiunea Beiusului) - Gardu Boghii (vedere spre Valea Boga, Depresiunea Beiusului) - Vârful Biserica Motului (vedere spre Sesul Padis, Magura Vânătă si Culmea Cârligate) - Vârful Vărăsoaia (vedere spre Valea Boga, Cheile Somesului, Magura Vânătă, Sesul Padis, Groapa Ruginoasa) - Culmea Cârligate (Valea Draganului, Valea Somesului, Depresiunea Beiusului, Padis) - Creasta Măgura Vânătă (vedere asupra întregului bazin Padis,Tapu, Groapa Ruginoasa, Cucurbăta Mare)

Cascada Huluzu se află în Munţii Căpăţânii, pe apele Pârâului Huluzu. Ea poate fi admirată pe parcursul traseului turistic: Ciungetu – Prejbeni – Lacul Petrimanu – Curmătura Olteţului – Şaua Negoveanu – Munţii Târnovu – I. F. Vătăjelu (cabană forestieră) – Ciungetu. Dacă mergem pe firul Latoriţei, din dreptul muntelui Huluzu (sau Holuzu), cheile sale se strâmtează atît de tare, încît apele nu contenesc sărind trepte înspumate. În aceste locuri natura exaltă de frumuseţe. Defileul se strînge din ce în ce mai mult, iar pe pereţii de pe malul nordic al Latoriţei se zăresc troiţe frumos sculptate. Apoi se trece de gura Pârâului Huluzu (aici se află cascada Huluzu) şi după alte şerpuiri prin valea îngustă apare o nouă privelişte, pe malul opus vine să se spargă în curcubeu cascada Înşirata. Frumuseţea apelor ce se rostogolesc la vale este extraordinară. La doar o jumătate de oră se află Barajul de la Petrimanu. Traseul este marcat doar pe o anumită porţiune, cu bandă roşie şi cu punct albastru, este recomandat să fie făcut numai vara şi durează aproximativ 14-16 ore.

Cascadă în Apuseni. Cascada Răchiţele este cunoscută şi cu numele de Cascada Vălul Miresei şi este situată pe Valea Stanciului, în Masivul Vlădeasa şi în arealul localitaţii Răchiţele, din comuna Mărgău, judeţul Cluj. Este una dintre cele mai frumoase cascade din România, căderea de apă de peste 30 de metri tăindu-ţi răsuflarea de-a dreptul. Cele două trepte ale cascadei totalizează o diferenţă de aproximativ 50 de metri. Pe timp de iarnă, scrugerile de apă de pe peretele stâncos din vecinătea cascadei îngheaţă, formând o suprafaţă excelentă escaladei pe gheaţă. În apropiere de Cascada Vălul Miresei, continuând drumul pe lângă ea, pot fi văzute Pietrele Albe (stânci calcaroase albe) şi Peştera Vârfuraşul (această peşteră se află în custodia unui club de spelogie din Cluj-Napoca – CSA, şi poate fi vizitată numai cu ghizi ai clubului). Legenda Cascadei Răchiţele ne lămureşte asupra numelui popular al cascadei: Vălul Miresei. Aceasta spune că demult, de pe stâncile abrupte peste care curge cascada, a căzut o mireasă, iar voalul ei a rămas agăţat exact pe locul cascadei de astăzi. Se mai spune că nuntaşii şi-au plâns mireasa până ce în acel loc s-a format cascada. Adevărul este că forma cascadei seamănă cu un voal de mireasă! (Să fie adevărată legenda?!)

Cascadă şi peşteră în Apuseni. Acces uşor şi cu trenul şi auto până peste râul Criş, iar de acolo pe jos. Apa vine din peşteră şi curge pe versant formând cascada. Stânca prin care cascada a săpat are o strpungere prin care se poate ajunge de dedesubt la apa cascadei. Se varsă jos în Criş. Avem intrare separată pentru Peştera Vadu Crişului.

Situată în munții Piatra Mare la o altitudine de 1100m, cascada Tamina este înșiruirea a 5 cascade, din care cea mai mare are înalțimea de 10m, a fost formată prin adâncirea cu mai mult de 50m a unei linii vechi de drenaj instalată pe fisuri verticale în masa calcarelor, posibil și prin prăbușirea unei peșteri. Traseul are o durată de 4 ore (marcaj albastru): traseul pornește de la poșta din Timșul de Sus pe drumul forestier de pe Valea Timișului. Pe dreapta se distinge poteca marcată cu bandă albastră care traversează apa și urcă pe culmea Băii Mici, ce desparte Timișul Sec de Jos de Valea Carierei. De aici se zărește culmea calcaroasă a muntelui. Se merge pe marginea pârâului Pietrei Mici pentru a ajunge la cheile si cascada Taminei, unde apele taie pereţii abrupţi și inalţi de peste 50 m ai albiei.

Cascada Caraiman este o cădere de apă spectaculoasă care se găsește pe versantul opus al Văii Jepilor, Munții Bucegi. De la baza treptei stâncoase a cascadei, se urcă pe un mic horn si de la Cabana Caraiman se pot face diferite excursii pâna la cabanele Babele, Piatra Arsă, Omul pâna la Crucea Eroilor și spre cantonul Jepi.

Basca Chiojdului este ultimul sat din comuna Chiojdu, judeţul Buzău, la limita cu judeţele Braşov, Covasna şi Prahova. Este puţin la sud de lacul Siriu.

Cascada Cailor este una dintre cele mai frumoase cascade din România, formată pe versantul nordic al Munţilor Rodnei, in apropierea statiunii turistice Borşa. Accesul spre cascada este facil, fie pe jos de la Borşa pe o poteca, fie cu telescaunul din staţiunea Borşa. De la capătul superior al telescaunului se poate ajunge la Cascada Cailor în circa 15 minute. Telescaunul porneşte doar dacă există un grup de minim 10-15 persoane. Ultima cursă a telescaunului este la ora 17.00, dacă nu ajungeţi până la această oră la capătul superior al telescaunului, riscaţi să rămâneţi pe munte sau veţi fi nevoiţi să coborâţi pe jos la baza muntelui.

Munţii Făgăraș- traseu propus: traseul marcat cu triunghi roşu porneşte din Slatina(Nucşoara) pe un drum forestier pe Valea Doamnei. După cca 3 km ajunge la confluenţa cu Cernatul. De aici sunt de mers 18 km până la Curmătura Maliţei (1830m), după care se coboară până la drumul forestier din Valea Rea către obârşie. După cca. o oră se ajunge la confluenţa Văii Rele cu Izvorul Bândei. În mai puţin de 30 minute drumul forestier ia sfârşit. Se urmează cursul Văii Rele care cu numeroasele cascade oferă imagini de neuitat. La o ora de la stână se ajunge în Căldarea Văii Rele. Urcând în continuare către bordeiul din Valea Rea, puţin mai sus este refugiul Salvamont, şi în final în Portiţa Viştei (2310m).

Bușteni (885 m)- Cascada Urlătoare (1055 m) = (punct roșu ; 1 h 15 min) Traseul este accesibil tot timpul anului. Se urcă pe Str. Telecabinei spre telecabină. În tot acest timp putem observa abruptul prahovean al Bucegilor dominat de Vârful Claia Mare în dreptul căruia se arcuiește Valea Seacă a Jepilor. Lăsând în dreapta vechiul traseu spre Cabană Caraiman pe Valea Jepilor, după un urcuș accentuat ajungem la punctul denumit a€œLa Gratar”. De aici drumul se bifurcă. Spre dreapta, poteca marcată cu triunghi albastru duce la Cabana Piatră Arsă, în timp ce drumul nostru trece peste un mic podeț, traversează Valea Seacă a Jepilor și după un parcurs ușor prin pădure ajungem la Cascada Urlătoare care este impresionantă prin debit și înălțime. O alternativă a acestui traseu este cel prin Poiana Țapului (aproape de intrarea în Bușteni, venind din București), un indicator maro pe partea dreaptă anunță un drum care urcă în stânga. Se merge cam un km cu mașina, după care, la bariere, trebuie să parcați și să continuați pe jos. Acest traseu este mult mai puțin aglomerat decât cel de pe ruta telecabinei.

Pornind din satul Brăduţ, cu puţin ajutor (de la cetăţeni) se poate ajunge în Cheile Vîrghişului sau în apropiere, la diferite izvoare de apă minerală. Pornind de la Brăduţ mai departe, după numai cîteva sute de metri, se ajunge în satul Filia, unde există un vechi furnal (monument istoric) si fundaţia octogonală a clopotniţei bisericii în stil romanic, ridicată probabil la începutul secolului XIII. Spre nord, se poate vedea, la gura pîrîului Coşag (pe valea căruia apar pietre de opal), un izvor de apă minerală, iar mai departe, la gura pîrîului Fieraru, în directia opusa, pe un pîrîu mai mic (Covasna), o cascada frumoasa de cea 4 m înaltime. La gura pîrîului Batatura Cailor, vom da de un mic refugiu.

Munţii Vâlcan - Traseu: Casa de vânătoare Câmpuşel - Muntele Coada Oslei - şaua Groapa Nedeuţii - La Bârloagă - valea Bistriţei - Peştişani. Marcaj: triunghi roşu. Timp de mers: 11-12 ore, traseu accesibil numai vara. Cele trei artere modernizate: Târgu Jiu - Tismana - Baia de Aramă (DN 67 D), Târgu Jiu - Petroşani (DN 66) şi Petroşani - Lupeni - Câmpu lui Neag (DN 66 A) înconjoară masivul pe trei laturi, uşurând accesul în Munţii Vâlcan.

Cascada Bradul se află în Munţii Buzăului, în Masivul Siriu, pe Valea Bradului

Nehoiaş –Varlaam, din dreptul podului ce traversează Bâsca Rosilei la ieşirea din Furtuneşti (pe stânga rîului). De acolo se merge pe drumul forestier ce urcă pe Valea Tainiţei şi apoi în lungul Culmii Ivăneţu, traseul porneşte înspre vest circa 10 kilometri. În prima parte a drumului, poteca însoţeşte râul pe dreapta, iar după 1,2 km de la răspântia drumului forestier ce merge la Ivăneţu – Ploştina, se traversează apa mergând pe stânga acestuia. Imediat, după trecerea pe malul stâng, atrage atenţia o cădere puternică de apă; peisajul este completat de numeroşi pini ce stau agăţaţi pe poliţele structurale şi pe capetele de strate din jurul cascadei. Privind cu atenţie printre arbori se zăreşte, la câţiva metri mai jos de şosea, cascada Tainiţei, unde apa cade de la 7-8 metri. În dreptul ei pereţii formaţi din strate groase de gresie aduse la verticală (Colţii Tainiţei) au înfăţişarea unor contraforturi.

Cascada Scările de Smaragd ale Latoriţei se află pe valea acestui râu, în apropiere de Cheile Latoriţei. Pot fi admirate parcurgănd acelaşi traseu numărul 2, ce străbate Munţii Latoriţei. Este unul din cele mai frumoase circuite din Munţii Căpăţânii. Din centrul localităţii Ciungetu şoseaua asfaltată (aprox. 14 km) pătrunde imediat în cheile Latoriţei între versanţii prăpăstioşi ai Munţilor Repedea, în nord şi Târnovului, în sud. Aceştia încearcă să stăvilească apele de smaragd ale Latoriţei care se vârtejesc, spumegă şi vuiesc între bolovani, măcinând pereţii. Lungimea părţii înguste a cheilor măsoară 1,5 km. Treptat, cheile cedează locul văii strâmte, împădurite şi parţial stâncoasă. După vreo 7 km, în locul numit Prejbeni (780 m) se trece pe malul drept. De la gura Văii lui Duminecă (330 m), valea Latoriţei se lărgeşte, iar şoseaua se apropie foarte mult de albia râului. O luncă mai largă anunţă confluenţa Latoriţei cu apele înmănuncheate ale pâraielor Borogeana Mare şi Borogeana Mică şi Răgăliei (10.5 km, 960 m alt). Şoseaua continuă, căţărându-se pe versantul Muntelui Crucii, căutînd loc de trecere la distanţă de firul apei. Jos, în chingile lespezilor netede, Latoriţa îşi dezleagă undele pe praguri succesive. Acestea sunt "Scările de smaragd" ale Latoriţei, cea mai frumoasă podoabă pe care o oferă sora cea bună a Lotrului.

Cascadă în Munţii Apuseni, pe Cheile Galbenei. Cascada Bulbuci se află pe valea cu acelaşi nume, afluent de stânga al Văii Boga. Valea Bulbuci îşi are izvorul într-un izbuc şi este presărată cu numeroase repezişuri şi cascade mărunte. Cea mai mare, Cascada Bulbuci are o înălţime de 40 m, în trei etaje. Ultima treaptă este cea mai frumoasă şi cea mai vizitată, fiindcă se poate intra în spatele perdelei de apă. Această cascadă se aruncă într-o cădere de la cca. 20 m înălţime. La celelate două trepte este mai greu de ajuns. Caderea de apa este la iesirea paraului Galbena din circuitul sau subteran. Aici se varsa apele care strabat pe rand Pestera Caput, Cetatile Ponorului, ies prin Izbucul Galbena si strabat Cheile Galbenei. La ape mari cascada are două braţe. Acolo, unde apa scapă din strânsoarea stâncilor şi se aruncă în gol, este o peşteră.În peştera de 50 m lungime se poate vedea cursului subteran. Poteca, săpată în stâncă de Czárán Gyula, oferă o privelişte şi un sentiment de excepţie acelora care se aventurează în această peşteră.

Munţii Cernei - pentru amatori de căţărări - Accesul se face cu mașina pe șoseaua DN 67D ce leagă Băile Herculane de Baia de Aramă. Masina se poate parca in zona podului de la capătul lacului 7 Izvoare. De aici sunt 11km pană in staţiunea Băile Herculane. De la parcare se traversează podul. Se urmează poteca cu marcaj turistic, în sens de urcare pe versantul drept al văii perpendiculare pe valea Cernei. Cascada este pe suprafaţa judeţului Mehedinţi.

Zona Munţilor Igniş. Cascada Stur se află pe valea cu acelaşi nume, într-un punct în care apele Sturului se prăvălesc de la înălţime. Poate fi descoperită în Munţii Igniş (aflaţi la nord de Baia Mare, înghesuiţi de o parte de Munţii Gutâi, iar de cealaltă Depresiune Oaşului) şi este un loc foarte frecventat de iubitorii traseelor turistice din Munţii Igniş-Gutâi sau de iubitorii drumeţiilor cu bicicleta. Urmând trasee precum Blidari – Valea Stur – Poiana lui Dumitru sau Piatra Bulzului – Valea Stur – Poiana lui Dumitru, râul poartă călătorul când pe dreapta, când pe stânga, oferindu-i numeroase mici cascade. Cascada Stur este ascunsă după copaci şi tufişuri, fiind puţin vizibilă de pe drumul forestier. Pe această rută, undeva pe traseu poate fi descoperit şi un baraj: Barajul Stur.

Cascada Izvorul Frumos este amplasată lângă un izbuc ce străbate carstul Vioreanu, în Munţii Căpăţânii. Este cunoscut şi ca Izvorul Schitului Pahomie. Urcând pe firul apei, se poate observa că acesta curge printr-o galerie, pe care mai vine şi un curent rece. Izbucul acesta nu este un izbuc în adevăratul sens al noţiunii, dar cu siguranţă este vorba de un fel de aven, care colectează apa de pe platoul Builei şi izbucneşte la baza stratului de calcar. Sus, pe platoul carstic al muntelui, pot fi descoperite doline. Cascada Izvorul Frumos este o cascada cu apă de munte, rece ca gheaţa. Este inclusă în Parcul Naţional Buila – Vânturiţa.

Zona Munţilor Apuseni, în Munţii Bihor. Cascada Vârciorog este situată în satul Vanvuceşti, lângă Arieşeni, la poalele Vârfului Piatra Grăitoare, într+o pădure de molid şi brad. Pentru frumuseţea ei, cascada şi zona înconjurătoare au fost declarate rezervaţie peisagistică. Căderea de apă de la aproximativ 15 metri are o singură săritură, săpând la bază o mare scobitură. Valea Vârciorog îşi are originea de sub Piatra Grăitoare (1658 m) şi este o vale tânără cu numeroase rupturi de pantă. Intrarea în rezervaţie se face de pe DN75 şi se află la 7 km de satul Vârtop. Se poate ajunge şi pe un drum forestier din Arieşeni, însă cei mai mulţi drumeţi preferă să urmeze valea pitorească Vârciorog, până la cascadă. Traseul pe vale este marcat cu punct galben şi este destul de uşor, fără urcuşuri şi coborâşuri semnificative, cascada fiind accesibilă şi pe timp iarnă, când apele ei îngheţă. Fructele de pădure sunt deliciul pofticioşilor, iar în apropierea cascadei se află şi o mină părăsită în care s-au făcut doar prospecţiuni, nefiind o exploatare minieră pe termen lung.

Cascada Oşelu se află pe valea Oşelu, afluent de stânga a pârâului Boga. Valea Oşelu îşi are izvorul într-un izbuc situat la baza unei stânci din Piatra Ciungilor. Are un sector de chei cu multe repezişuri şi cascade mărunte. Cea mai mare cascadă se formeză în apropierea confluenţei cu pârâul Boga. Căderea aproape verticală are 5 trepte şi o înălţime de 10m. Apele ei ajung în acumularea de pe Boga, care se află în faţa cascadei.

Cascadă în Apuseni, Stâna de Vale. Cascada Moara Dracului este situată pe râul cu același nume de pe versantul vestic al Munților Vlădeasa, în apropiere de Vârful Buteasa, dar și în apropiere de Lacul Floroiu (Lacul Drăgan). Are o înălțime de 20-25 de metri, căderea de apă în două trepte şi se remarcă mai ale prin frumusețea ei. Se poate ajunge la ea de pe drumul care leagă Stâna de Vale și Valea Drăganului, din dreptul cantonului Ciripa.

Cascadă în Apuseni, Stâna de Vale. Cascada Iadolina este considerată ca fiind cea mai frumoasă cascadă din Valea Iadului. Este situată sub nivelul şoselei, pe partea stângă a drumului dinpre Satul de vacanţă Coada Lacului Leşu (dreapta dacă se vine dinspre Stâna de Vale). Partea accesibilă turiştilor oferă o privelişte deosebită a căderii de apă, printre stâncile imense, parcă rupte din munte. Accesul la Cascada Iadolina se face pe drumul forestier Iadu şi pe o potecă, având drept sprijin o coardă metalică prinsă de peretele de piatră. Frumoasa cădere de apă, în mai multe trepte, atrage anual mii de turişti. Valea Iadului mai realizează cascade şi în continuare, sub Cascada Iadolina, însă acestea se pot vedea în condiţii de siguranţă, doar de sus.

Cascadă în Apuseni, în comuna Vidra, sat Nemesti (Nemeşi?), în apropierea Dealului cu melci. Este o splendida cadere de apa situata in partea dreapta a soselei, pe directia de mers spre Campeni, la aproximativ 400 m de sosea. Cădere de 18 m pe peretele stâncos al Arieşului Mic. Zona este declarata rezervatie peisagistica si este protejata pe o suprafata de 2.5 ha.

Cascada Vânturişului, Avenul Vânturiş şi Colţii lui Barbeş sunt monumente ale naturii ce fac parte din Parcul Naţional Bucegi, ca de altfel şi rezervaţiile Vânturiş şi Colţii lui Barbeş. Cascada Vânturiş este de fapt un ansamblu de trei cascade diferite: Cascada de Sus, Cascada Mare şi Cascada din Vale, acestea fiind formate de căderea de la înalţime a apelor spumoase ale Izvorului Dorului, la intersecţia platoului Bucegilor cu avenul Vânturiş – abruptul dintre Colţii lui Barbeş şi Vânturiş, debitul maxim fiind în lunile mai-iunie. Izvorul Dorului iese în apropiere de Piatra Arsă şi străbate platoul Bucegilor, iar apoi prin cotul de 90 grade pe care îl face între Vârful cu Dor şi Vânturiş, se îndreaptă către est, formând cele trei cascade. Străbate apoi Valea Vânturiş şi se varsă în cele din urmă, la Sinaia, în Prahova. Traseul acesta este unul nemarcat şi necesită în jur de 3-4 ore pentru a fi parcurs.

Cascada "La Chişătoare" este un obiectiv turistic aflat în apropiere de Cheile Moeciului şi Cheile Grădiştei, puţin mai sus de acestea. Urmând Părăul Turcu până la locul numit de localnici "La Chişătoare" poate fi descoperită această frumoasă cascadă. Două fire de apă tâşnesc din peretele stâncos şi se varsă în cascade de 15-20 de metri. Pe timp de iarnă, gerul îngheaţă cascadele formând coloane de gheaţă în culori extrem de interesante. Datorită fenomenului carstic destul de rar întâlnit şi unic în zona aceasta locul a fost declarat rezervaţie naturală biogeologică. Fenomenul carstic de suprafaţă este favorizat de depunerile de carbonat de calciu sub formă de travertin şi constă în mai multe firişoare de ape ce cad mai întăi pe o suprafaţă acoperită de vegetaţie, iar apoi, după ce vegetaţia se termină brusc, ele îşi continuă drumul prelingându-se pe peretele stâncos sau căzând cu putere de pe surplombă. Apa de ploaie, după ce străbate solul, devine acidă şi poate dizolva calcarele. În urma acestor acţiuni nu rezultă întotdeauna fenomenele carstice clasice (peşteri, chei etc.), ci şi depuneri de carbonat de calciu sub forma de travertin, "La Chişătoare" acestea fiind favorizate şi de pulverizarea apei (provocată de cascadă).

Zona Munţilor Bucegi. Parcul Naţional Bucegi. Cascada Obârşia este situată în valea cu acelaşi nume, în apropierea Vârfului Omu. Valea Obârşia este o vale tipic glaciară, cu 2 căldări (una inferioară şi una superioară) despărţite printr-un prag. Pe acest prag se formează Cascada Obărşia Ialomiţei. Această cascadă este locul de naştere al Ialomiţei. Cascada Obârşiei are o înălţime de aproape 100 de metri, iar rupturile de pantă, modul de colectarea al apei, vâltoarea apelor de munte, susurul minunat pe care aceasta îl crează în momentul în care se revarsă în lac ăi oferă o frumuseţe deosebită. La cascadă se poate ajunge pe un traseu marcat cu banda albastră, plecând de la hotelul Peştera sau Cabana Omu.

Apele Munţilor Făgăraş, în zona sibiană a acestora, formează o serie de cascade de la vest la est. Pe lângă râurile celebre ce formează cascade spectaculoase prin căderea apei (Bâlea, Avrig, Doamnei), mai sunt încă trei pârâuri care formeză cascade extraordinare: Pârâul Sărăţii – Cascada Sărăţii (situată pe Căldarea Sărăţii la este de Muchia Şerbota şi la vest de Muchia Tunsului), Pârâul Şerbota – Cascada Şerbota (situată pe Căldarea Şerbotei la vest de Muchia Şerbota şi la est de Munchia Puha) şi Pârâul Cumpenei – Cascada Moaşei (Valea Moaşa Sebeşului, situată la este de Muchia Tătarului şi la vest de Muchia Moaşei, formează la nord-vest de fosta Cabană Suru, această frumoasă cascadă; nu există potecă marcată până la cascadă, dar se poate ajunge la aceasta pe o potecă nemarcată, direct de la cabană). Vechea potecă de glăjărie urcă pe sub Cascada Şerbota, cea mai frumoasă din Munţii Făgăraş, ce are o cădere de ape de la 20 de metri şi se află la o altitudine de 1410 metri, ajunge în cele din urmă la Cabana Negoiu (1546 m). Cascada Şerbota face parte din Parcul Natural – Golul Alpin al Munţilor Făgăraş.

Zona Munţílor Retezat. Cascada Lolaia se află în Munţii Retezat, acest masiv muntos având numeroase cascade deosebit de frumoase şi de spectaculoase. Ea s-a format pe râul Lolaia, un afluent al Jiului de Est (la rândul său un afluent al Jiului), şi dă un farmec aparte peisajul sălbatic ce o înconjoară. Cascada este compusă din două braţe despărţite de un perete stâncos şi se află la o altitudine de 1050 de metri, în partea de nord a Parcului Naţional Retezat. Este accesibilă pentru vizitare tot timpul anului, prin localitatea Cârnic. Până la Cârnic se poate ajunge cu maşina sau cu microbuzul, iar de aici, traseul până la cascadă de face pe jos, fiind unul de aproximativ 20 de minute. Administraţia Parcului Naţional Retezat a realizat un proiect de amenajare, reparare şi punere în valoare a traseului până la cascadă, dar şi a obiectivului în sine, printr-un program numit "Belvedere pentru cascada Lolaia". Pe aici trece traseul montan ce străbate întregul parc, de la sud la nord, durata lui fiind de 11 ore cu o dificultate ceva mai ridicată.

Pe Valea Oltului, mai exact în Munţii Căpăţânii, pe Valea Lotrişorului, Este foarte aproape de staţiunile Călimăneşti şi Căciulata, în vecinătatea localităţii Brezoi. Cascada cu acelaşi nume îşi descoperă frumuseţea chiar şi în anotimpurile călduroase. Se află la o altitudine cuprinsă între 485 şi 515 metri şi este protejată de Parcul Naţional Cozia. Accesul se face de pe drumul european Vâlcea – Sibiu; se face stânga pe sensul acesta de mers şi pe drumul forestier, în 20 de minute, se ajunge pe jos.

Râu şi vale în Munţii Apuseni, Stâna de Vale. Valea Iadului desparte Munţii Bihorului de Munţii Pădurii Craiului. Adâncirea puternică pe verticală încorsetează văile în chei şi defilee sălbatice (Cheile Remeţilor), ce ascund deseori peşteri active (din care se scurg ape de suprafaţă). În bazinul Văii Iadului se află circa 300 de formaţiuni carstice reprezentate prin caverne, doline, avene, grote, ponoare şi peşteri (Peştera cu Apă de la Bulz, Peştera de pe Valea Leşului, Peştera Mică, Peştera Păstorului, Peştera Ciuhandrului, Peştera Valea Izvorului), şi probabil că este unul din cele mai bogate din ţară. Pentru că în anii 1970-2000, Valea Iada a fost supusă unui proces de amenajare hidrotehnică, ceea ce a dus la construirea mai multor baraje de acumulare şi regularizare a cursului, au apărut lacurile de acumulare de la Leşu, Munteni şi Bulz, Cârligate, Şipote şi Valea Izvorului etc. Aici poate fi întâlnit şi liliacul carpatin (Syringa josikaea).

Zona Munţilor Apuseni. Peștera Cetăţile Rădesei este o străpungere hidrologică accesibilă, ce are o lungime de peste 260 m. Peștera se găsește în partea nordică a platoului carstic Padiș (situat în partea nordică a Munţilor Bihor), județul Bihor, în apropierea comunei Pietroasa, la obârşia Someşului Cald. Ea este într-un stadiu avansat de evoluţie, exemplificând perfect modul în care are loc transformarea cavernamentelor în chei de amploare. Peştera are un portal înalt de peste 15 metri şi lat de aproximativ 7 metri, de formă ogivală, în care intră pârâul Rădeasa. Galeria sa unică este de forma unui tunel lung de 212 metri, cu săli de mari dimensiuni şi hornuri ce răzbat în tavanul peşterii, până la suprafaţă. Aceste hornuri au creat cinci ferestre ce lasă ca în peşteră să pătrundă razele de lumină. În aval, tunelul se continuă cu un canion lung de circa 50 de metri, deosebit de îngust. La Cetăţile Rădesei se ajunge, cel mai uşor, pornind de la cabana Padiș, pe traseul marcat cu bandă roșie, prin poiana Varașoia. Traversarea cetăților nu este deloc recomandată în timpul ploilor torențiale de vară când debitul pârâului face aproape imposibilă trecerea zonelor înguste. Intrarea în peșteră se face de pe malul stâng al apei, iar după ce se ajunge în sala mare întreaga podea este acoperită de blocuri mari de stâncă, printre care se strecoară apele, cu un vuiet asurzitor, formând repezișuri și cascade. După aceea urmează o zonă îngustă și lipsită de lumină, până se ajunge în zona de sub Fereastra I, un alt aven care perforează pachetul de calcar, apoi un canion strâmt, lipsit de lumină, cu marmite turbionare tipice de eroziune, şi în cele din urmă se ajunge la ieșirea în Poiana Rădesei. Traseul parcurs în subteran are 260 m și o denivelare de 36 m, fără formațiuni carstice spectaculoase, dar peștera are un important potențial turistic. Gradul de dificultate este unul mediu și nu este recomandată, sub nicio formă pe vreme ploioasă. Este important de precizat şi faptul că necesită surse de iluminat. Face parte din Parcul Natural Apuseni.

Peștera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dâmbovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o tempreatură de 10-12 grade și cu o umiditate moderată. Cascada Dâmbovicioarei se află la circa 500 m în amonte față de Peștera Dâmbovicioara.

Fac parte din Munţii Banatului şi sunt foarte accesibili, şoseaua urcând până aproape de Vârful Piatra Goznei (1447 m). Există pârtii de ski pentru începători.

"Zimbrăria Neagra ''din cadrul Ocolului silvic Bucşani, în judeţul Dâmboviţa, este situată la mai puţin de 80 de kilometri de Bucureşti, la 30 de kilometri de mun. Târgovişte si 35 Km fata de mun. Ploiesti. În Rezervaţia Neagra Bucsani, in luna mai 2010 exista un numar de 35 de zimbri, 16 masculi şi 19 femele, ce trăiesc pe 162 de hectare de pădure. Toate cele 35 de animale au fost botezate cu nume care încep cu "RO". La sfârşitul anului 2009, zimbrăria s-a îmbogăţit cu patru noi exemplare. Născut în iunie 1986, Rociu este cel mai vârstnic zimbru. Alţi zimbri poartă nume ca : Rococo, Rotunda, Rogojan, Romario, Roberta şi chiar "Robokap". Zimbrăria Neagra s-a înfiinţat în 1983, cu scopul adaptării speciei în zona de câmpie a acestui animal. În 1983, au fost aduşi la Bucşani 18 zimbrii din ţară, dar şi câteva exemplare din străinătate.

Pe drumul care ne poartă pe Valea Cârlonţului şi apoi pe o potecă aproape neumblată, care urcă pieptiş spre vârful Padeş, ne iese în cale o stâncă ce prefigurează chipul unui om, ca un Sfinx din deşertul egiptean sau poate ca un cap de dac.

Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate sectoarele geografice ale Carpaților românești. Originalitatea sa constă în existența unor spectaculoase creste alpine care depășesc 2000 de m înălțime și un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a două mari glaciații. Parcul Național Retezat s-a înființat în anul 1935. În 1979 a primit şi statutul de Rezervație a Biosferei. Cuprinde douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de lacuri glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din țară, şi lacul Zănoaga, cel mai adânc lac glaciar din ţară. Parcul este renumit pentru diversitatea floristică și faunistică, adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare, 90 taxoni endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii amfibieni. Se încearcă adăugarea şi în lista patrimouniului mondial Unesco. Parcul Naţional Retezat este unul dintre ultimele colţuri neatinse de evoluţia omului.

Arboretumul (Parcul Dendrologic Simeria se află pe locul 3 in Europa și pe locul 11 în lume, conform Enciclopediei Britanice)

Se poate ajunge pe jos din Sighişoara, din cartierul Corneşti pe dealul Visii (Himmelswiese), sau pe "Groape" din Cartierul Ana Ipătescu. Varianta a doua este pe DN 14 care leagă Sighişoara de Mediaş, din punctul "Hula Daneş". Faci stânga la 4 km de Sighişoara, acolo unde porneşte un drum forestier pe care vei merge 2 km până la platou.

Se merge spre Giurgiu; din Adunatii Copaceni, este un indicator spre Manastirea Comana care arata sa o luati la stanga. Dupa ce vizitati manastirea, continuati drumul. La un moment dat o drumul asfaltat o ia la stanga intr-o intersectia destul de maricica si aerisita. Mergeti inainte si veti ajunge in satul Vlad Tepes, unde se afla Parcul natural Comana, cu Rezervatia stiintifica de bujor.

Muntele Piatra Secuiului prin poziţia şi mărimea lui face ca timp de câteva săptămâni pe an, din Râmetea să pară că soarele răsare de două ori. Traseul cruce albastră duce din sat (550m) până sus şi durează 1,5-2 ore, iar priveliştea din vârf (1129m) este ameţitoare. De acolo se vede şi Castelul Colţeşti. Satul Râmetea a fost construit de minerii germani aduşi aici să extragă fier. Avem intrare separată pentru satul Râmetea.

Arie protejata cuprinsă în Rețeaua Europeană a Geoparcurilor și în Rețeaua Globală. Aici s-au găsit fosile de dinozauri pitici, unici în lume. Tot aici s-a găsit şi o rudă a Pterodactilului, dar mai mare. S-au descoperit cuiburi cu ouă și embrioni de dinozauri.

Poiana Narciselor de la Zervești este o rezervaţie natural de 30 de hectare, loc unde narcisele de munte care cresc în număr foarte mare crează un spectacol floral minunat. Acest loc a dat idea unui eveniment și anume cel al Sărbătoririi Narciselor care reprezintă un prilej de bucurie și spectacol pentru tot Banatul Montan, dar chiar și pentru cei din alte colţuri ale ţării. Ziua Narciselor a fost sărbătorită pentru prima dată în 1965, urmând o pauză de 10 ani după Revoluţia din 1989, fiind apoi reluată din 2000.

Valea Frumoasei este amplasată în partea de vest - nord-vest a Podişului Transilvaniei respectiv în catenele laterale ale Munţilor Cibinului (Vf. Cindrel 2244m alt), munţii Lotrului (Vf. Ştefleşti 2242 m alt), şi Podişul Amnaşului. Pentru a ajunge pe valea Frumoasei veţi uma Transalpina şi veţi ieşi din judeţul Alba pe DJ 106N (după lacul Oaşa; sensul descris se potriveşte cu sosirea dinspre Sebeş).

Rezervaţia Naturală ”Râul Tur” este situată în partea de nord-vest a României, de-a lungul cursului inferior al râului Tur dintre lacul de acumulare de la Călineşti Oaş şi graniţa de stat cu Ungaria şi Ucraina. Renumită mai ales datorită mulţimii de specii de păsări. În zona de şes a Turului trăiesc 188 de specii de păsări. Din punct de vedere cultural, zona cuprinde castele vechi (castelul Vécsey la Livada şi castelul Perényi la Turulung), conace romantice (conacul Galgóczy la Micula), biserici din secolele XV-XVI. Acces: în Ariile Naturale Protejate Râul Tur pot fi folosite următoarele drumuri publice: DN19, DN1C, Dj109K, Dj109L, Dj 194, Dj194A, Dj194B, Dj197. Pentru accesul pe cale ferată pot fi folosite: linia Satu Mare – Bixad şi linia Satu Mare – Halmeu.

În zona Muntelui Ţarcu pe culmea Prislopului, la Prislopul Negru se afla două stâne unice în România, ele fiind făcute din lespezi de piatră, sub formă de iglu. Astfel de construcţii mai pot fi descoperite, în Europa, doar în Alpii Apenini (Italia). Timp de sute de ani (cel puţin!) în acest areal, arealul Sitului Natura 2000 Munţii Ţarcu au activat stânele crescătorilor de oi din satele bănăţene din jur. Întreţinute şi reparate din generaţie în generaţie, ele păstrează şi astăzi aceeaşi formă circulară din piatră, aşa cum erau ele construite de acum 1000 de ani.

Grădina Zoologică a fost deschisă publicului timisoarean, în anul 1986. Adăpostea atunci aproximativ 30 de specii, majoritatea speciilor proveneau din fauna țării. Apoi a fost redeschisă pentru public după o perioadă de timp, în care au fost realizate numeroase lucrări de investiții pentru amenajarea și crearea de habitate care să asigure condiții de bunăstare a animalelor sălbatice aflate în captivitate. Noua grădină zoologică "Pădurea Verde", care are un nou concept: "mai mult spațiu", "mai aproape de animale", are în colecție următoarele specii de animale: urși, cerbi, pasărea emu, guanaco, struți, canguri pitici, maimuțe capuchin, capre pitice, numeroase rase de iepuri și găini pitice, hamsteri și păsări de apă: lebede negre, rațe călifar roșu, sulițar, fluierătoare. Program: Marți - Duminică: 10.00 - 20.00 ( Intrarea este permisă până la ora 19.30 ) Luni: închis

Este situat la limita sud-vestică a ţării în sudul munţilor Anina; pe teritoriul administrativ al judeţului Caraş-Severin, între localităţile: Sasca Română şi Şopotu Nou. Lungimea cheilor este de 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise. Nera strabate un defileu cu aspect de chei, îngust, spectaculos şi absolut sălbatic, formând cele mai lungi chei din România. Parcul conţine 6 rezervații declarate și una propusă. Este un loc fabulos, care merită atenţia fiecărui român. Principalele obiective ale parcului naţional sunt: tunelurile romane ("La Tunele” - tuneluri săpate în stâncă pe vremea romanilor; când afară căldura de mijloc de iulie te topeşte, poţi găsi un loc friguros în tuneluri), Lacul Dracului (lac carstic; peştera ce s-a prăbuşit a creat un loc minunat; dacă intraţi în Peștera Lacul Dracului aveţi grijă să nu fie perioade ploioase fiindcă se inundă complet), Ochiul Beului sau Beiului (este alimentat de un izvor subacvatic; în el sunt peşti iar reflexiile albastre-verzui iţi dau impresia că nu e real) şi cascadele Beuşniţei (pe Râul Beu în amonte de lacul Ochiul Beului) pe care le găseşti când porneşti pe o cărare laterală sunt fabuloase. Muşchi şi apă, picături ce te stropesc uşor, te mângâie. Nu uitaţi că aceste cascade sunt în zona de protecţie strictă şi au statutul de rezervație naturală!

Zona Munţilor Apuseni. Peștera Vântului, descoperită în anul 1957, reprezintă astăzi, cel mai lung labirint subteran din România, având o lungime totală de 47 km. Ea se află în Munții Pădurea Craiului, în vecinătatea localității Șuncuiuș, la periferia nordică a acestor munţi, în defileul carstic omonim, în bazinul hidrgrafic al Crişului Repede. Intrarea în Peştera Vântului este situată la vreo 2 km SE de localitatea Şuncuiuş, în versantul stâng al văii Crişului Repede, deasupra izvorului din Poiana Frânturii şi se deschide în Defileul Crişului Repede, de-a lungul căruia se mai află încă două mari peşteri, Peştera Ungurului şi Peştera de la Vadu Crişului, precum şi numeroase alte cavităţi de dimensiuni mai modeste. Peştera Vântului se dezvoltă într-o stivă de calcare triasice, organogene, care se extinde pe aproximativ 20000 mp şi are o grosime de circa 200 m. Formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urma, aceste calcare sunt puternic diagenizate, au o culoare cenusie şi în general sunt compacte, dar pe alocuri prezintă fisuri umplute cu calcit sau argilă. Vegetatia şi fauna regiunii cuprinde o gamă variată de asociaţii, de la specificul pădurii de foioase pâna la cel de păşune deschisă. Rocile calcaroase şi terenul arid creează, în unele zone un habitat particular, reflectat în compoziţia calitativă a florei şi într-o mare diversitate de specii de animale, păsări sau vietăţi vertebrate ori nevertebrate, unele dintre ele fiind adaptate în mod deosebit carstului stâncos. Regiunea aceasta şi peştera sunt incluse în Aria Naturală Protejată "Peştera Vântului".

Zona Munţilor Apuseni / Munţii Bihor / Padiş. Parcul Natural Apuseni. Avenul Borţig este un aven spectaculos, cu o intrare având un diametru de 35 m. La baza puţului de intrare (de -38 m), se ajunge pe un mare bloc de gheaţă evidenţiat pe o diferenţă de nivel de 16 m. Avenul are o lungime totală de 150 m şi adâncime de 54 m pe care o obţine datorită unei galerii scurte ce dă acces la o sală de mari dimensiuni. Avenul este situat deasupra traseului subteran al Cetăţilor Ponorului, accesul fiind însă împiedicat de blocul de gheaţă. Blocul de gheaţă pe care-l adăposteşte avenul are un volum de 30.000 mc, situându-se pe al doilea loc din ţară, după Gheţarul Scărişoara, aflat, şi acesta, tot în Parcul Natural Apuseni. În apropiere se află Complexul Carstic Cetăţile Ponorului, se pot admira, de sus, cele trei doline (urmând Circuitul Balcoanelor), poate fi vizitat locul numit Piatra Galbenei (un punct de belvedere extraordinar) sau Peştera Gheţarul Focul Viu şi Circuitul Groapa de la Barsa.

Formaţiuni geologice din Munţii Bucegi. Există o mulţime de legende pe seama lor, de unde şi numele Babelor. Sfinxul este un megalit situat la 2.216 m altitudine. Dintr-o anumită poziţie seamănă foarte mult cu Sfinxul din Egipt, doar că al nostru se spune că este format natural. Locul este accesibil cu uşurinţă datorită telecabinei Buşteni - Babele, dar şi prin traseul montan ce îl leagă direct cu Buşteni şi Sinaia, dar şi cu telecabina Sinaia-Cota 1400. În munții României există și alți megaliți care poartă denumirile de sfincși: Sfinxul de la Topleț, Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Bratocei, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon etc. Denumirea de Sfinx datează din 1935. Babele sunt formațiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare (altitudine 2292 m). S-au format prin eroziune. Sfinxul şi Babele sunt două simboluri şi unele dintre cele mai vizitate locaţii naturale din România. În apropiere este refugiul salvamont Babele.

Vârful Gugu este, cu 2.291 m, cel mai înalt vârf al masivului Godeanu, care, la rândul lor, sunt parte a Carpaților Meridionali vestici. În zonă sunt două lacuri: unul de altitudine, Lacul Gugu, care are apă tot timpul anului și din care pleacă micul pârâu și încă un lac, la câteva sute de metri de lacul Gugu, puţin mai jos, dar care nu are apă tot timpul anului. Există și o legendă, aceea a amfiteatrului natural de pe Gugu, despre care se spune că este muntele Cogaion, muntele sacru al dacilor. Muntele Gugu – sau al Uriaşilor – seamănă cu o imensă vatră de foc, unde dacii îşi aveau un grandios altar de sacrificii şi comunicare cu marele zeu Zalmoxis (Zalmoxis - conform lui Herodot sau Zamolxis - după Strabon). Potrivit legendei lui Gyges, prezentată de Platon, acesta are un păstor regal, care a intrat într-o peşteră de aici şi găsind un mort, i-a luat inelul din deget. Dar apoi, punându-şi-l, a observat că dacă îl răsucea pe degetul său, devenea el însuşi invizibil şi putea face astfel cele mai mari ticăloşii fără ca ceilalţi să observe. Interesant este că Victor Kernbach afirmă, în "Enigmele miturilor astrale”, că muntele Gugu (muntele ascuns al lui Zamolxis) este centrul unuia dintre "punctele energetice esenţiale” ale Planetei.

Peștera Huda lui Papară este peștera din Munții Trascăului, care cumulează toate superlativele pentru această grupă montană și nu numai: cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai mare debit, cu cea mai mare cascadă, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa, cu cele mai lungi și mai numeroase excentrite, cu cel mai mare depozit de chiropterit din România.

Peştera a fost descoperită la 17 septembrie 1975 accidental, când în urma unei dinamitări în cariera de marmură de la Chişcău, s-a format o spărtură, prin care a intrat pentru prima dată om în peşteră. Aici sunt 3 galerii: cea a Urşilor, galeria Emil Racoviţă si Galeria Lumânărilor, şi 4 săli: Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Emil Racoviţă şi Sala Oaselor. Vizitarea peşterii începe cu galeria urşilor unde au fost găsite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus Spelaeus) dispărut de pe suprafaţa pământului de mai bine de 15000 de ani. Căi de acces: Pe DN-76 (Oradea-Deva), cu derivatie la km 86 în comuna Sudrigiu, pe DJ-763, 16km satul Chişcău.

Peștera Scărișoara sau Ghețarul de la Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România. De aici îi vine și numele de Ghețar iar Scărișoara vine de la comuna Scărișoara situată 16 km mai jos, de care aparținea administrativ în vremea când a fost botezată. Acum aparține de comunei Gârda de Sus, județul Alba

Peștera Ghețarul de la Focul Viu este una dintre peșterile aflate în Munții Bihorului. Este dispusă pe Valea Galbenă, în apropiere de Vârful Piatra Galbenii și Vârful Cuculeul de Fier, la o altitudine de 1.165 metri. Accesul la peșteră este posibil cu autoturismul, pe drumul forestier Bălăleasa-Valea Seacă, până la cantonul silvic din Valea Cetăților, de unde deplasarea se face pe jos (încă aproximativ 1,5 km). Se recomandă vizitarea peşterii în jurul prânzului, când razele solare pătrund prin horn în peşteră. Pestera este formata din doua sali si se deschide la baza unui perete de calcar printr-o intrare joasa, urmata de o galerie care coboara pâna în Sala Mare. Sala Mare, care masoara 68 m în lungime si 46 m în latime, adaposteste un bloc de gheata fosila – Ghetarul Focul Viu – cu un volum de 25.000 m3, al doilea ca marime dupa cel de la Scarisoara, dar foarte probabil de aceeasi vârsta cu acesta. Pestera Focul Viu ca marime, ocupa locul trei in randul ghetarelor subterane din tara. Accesul la pestera se face printr-o galerie pe o scara de lemn.

Într-un peisaj sălbatic, încărcat de legende cu uriași și zâne, este cea mai veche peștera din munții Trascău lungime 125 m cu un portal (pod de piatră ) la 15 m de gura peșterii. Se găsesc aici numeroase stalactite și gururi. Calea de acces este amețitoare. Pe traseu se întilnește și cascada Sipote sus. Traseul este marcat.

Valea Dâmbovicioarei, versantul stâng, masivul Piatra Craiului Argeş; în bazinul hidrografic al Dambovicioarei se găsesc circa 50 de peșteri, cele mai importante fiind Dâmbovicioara, Peștera de la Gura Defileului, Peștera Labirintului etc

Peştera Dâlbina se află în rezervaţia naturală Vanatarile Ponorului în uriaşa dolină Vânătara care are aspect de pâlnie cu adâncimea de 80 m. Aici converg apele pâraielor: Valea Seacă, Valea Ponorului şi Valea Poienii, şi dispar în peştera Dâlbina şi reapar în peştera Huda lui Papară. În perioade ploioase, pe fundul dolinei ia nastere un lac. Gura peşterii este inaccesibilă.

Peştera Cizmei s-a dezvoltat pe versantul drept al Cheilor Ribicioarei şi a fost declarată rezervaţie naturală speologică, adăpostind formaţiuni stalagmitice, depozite paleofaunistice şi desene rupestre neolitice. Face parte din Rezervaţia naturală speologică Cheile Ribicioarei şi Uibăreştilor.

Este cea mai adâncă peșteră din România și pe cale să devină și cea mai lungă (acum cea mai lungă este Peştera Vântului). Peștera V5 este situată pe platoul carstic Padiș în depresiunea Vărășoaia, de unde și inițiala numelui. Se poate ajunge de la Padiș pe marcajul ce duce la Peștera Cetatea Rădesei. Condiţii de vizitare: Peștera V5 poate fi vizitată de echipe de speologi experimentați și necesită echipament de expolrare complet: costume impermeabile, cizme, corzi, coboratoare, blocatoare, etc.

Este cea mai mare peșteră din România, cu o lungime totală de 47 km. Se află în partea nordică a Munților Padurea Craiului, în defileul carstic cu acelaș nume. Din punct de vedere hidrografic peștera aparține bazinului Crișului Repede. Accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, 11 km de la DN 1 (E60), fie pe calea ferată (stația CFR Șuncuiuș). Intrarea naturală în Pestera Vântului este situată la cca. 2 km SE de localitatea Șuncuiuș, în versantul stâng al văii Crișului Repede, deasupra izvorului din Poiana Frânturii. Deoarece galeria de acces era foarte strâmtă și greu accesibilă a fost blocată și s-a deschis o intare artificială cațiva zeci de metri distanță, la nivelul activului. Condiţii de vizitare: În anul 2003, în cadrul unui proiect Phare, CSA a deschis oficial un traseu turistic în peșteră. Lungimea acestuia măsoară 730. Vizitarea se poate face numai cu insoțire din partea clubului custode.

Aşezământul Şinca Veche se întinde pe dealul Pleşu, lângă satul Şinca Veche. El cuprinde mănăstirea rupestră sau cele două bisericuţe săpate în piatră, un parc ecologic, un izvor, vatra monoliţilor, o aşezare dacică, un castru roman, un drum istoric şi schitul "Sfântul Nectarie". Bisericile rupestre din complexul monahal de la Șinca Veche se înscriu în lista celor mai vechi monumente feudale românești şi mai sunt cunoscute şi cu numele de: templul împlinirii rugăciunii, templul ursitelor, mănăstirea rupestră, peștera mănăstire sau grota. De la grotă, urcând pe poteci, în vârful dealului, se află schitul "Sfântul Nectarie". Este așezat pe tipia Șinca Veche, într-un peisaj mirific, care face corp comun cu Munții Făgărașului. Dacă se continuă plimbarea se poate vedea troița închinată sfinților călugări nevoitori de la Șinca Veche, la piciorul căreia se află icoana în piatră a Maicii Domnului și lumânărarul, se poate descoperi bordeiul acoperit cu iarbă şi izvorul care iese din stâncă și curge în cascadă, formând căderi ce încântă auzul cu susurul lor și băltiri de apă în care îţi poţi odihni privirea, şi din a cărui apă se poate potoli setea, se poate zăbovi la vatra monoliților (vatra vechilor chilii, o vatră străbună și sfântă, unică în România, un loc ce te predispune la meditație și reflexie, la cugetare și rugăciune). De asemenea, în acest complex istoric-ortodox-cultural poate fi descoperită şi o așezare dacică din secolul III-IV î Hr., un castru roman și se poate merge pe drumul dacilor și al romanilor.

Ultima plajă de pe litoral înainte de a intra în Delta Dunării. Este la nord de Corbu şi este o plajă neamenajată. Lumea o descrie ca fiind "noua Vamă". Din sat până la plajă sunt câţiva kilometri de drum betonat care trece iniţial pe lânga fosta Intreprindere de Metale Rare. Când te apropii de dunele ce prevestesc apropierea plajei drumul oferă alternative. Bifurcaţia ce duce la stânga merge spre Canalul 2 şi apoi Jurilovca, fiind traseul pe uscat spre Gura Portiţei (aproximativ 27 de km) - atenţie că drumul e cu nisip şi uneori este mai afânat, chiar dacă din când în când îl calcă un utilaj cu şenile. Venit la Vadu îţi recomand să ai apă pe plajă, singurele surse de apă fiind în sat (sunt magazine). Îţi recomand ca până la ora 17.00 să procuri lapte proaspăt de la localnici.

Denumită de localnici "Pietrele Scorile”, zona pare a fi fost locul de vânătoare preferat de daci. Pe traseul turistic Muntele Mic – Poiana Mărului, pe valea Scorilo, legenda spune că ar fi îngropat acolo regele dac Scorilo, tatăl lui Decebal (la Sarmizegetusa s-a descoperit celebra inscripţie "Decebalus per Scorilo”). Pietrele Scorile, Cleanţul Scorilo, Cioaca (Creasta) Scorilo sunt nume din timpul dacilor, care au rămas şi s-au transmis peste veacuri, împreună cu credinţa că ar exista o comoară a regilor daci în această zonă. Ciobanii din partea locului spun că în stânca lui Scorilo, cu un perete drept, se găseşte, undeva în centru, la o distanţă de 40 m de la poale şi 40 m de la culme, o peşteră unde este ascunsă o comoară. Locul ar fi marcat de prima rază de soare ce-şi trimite lumina peste creasta numită Buza Nedeii şi cade pe mijlocul peretelui, la răsăritul soarelui, în ziua de 21 iunie, ziua solstiţiului de vară.

De pe Suhardul Mic, sunt 4-5 poteci care duc spre est, spre Grădina Zânelor. Este un perete calcaros, destul de frumos, care are puncte de belvedere atât spre intrarea în stațiunea Lacu Roșu cât și spre Piatra Altarului, Cheile Bicazului, Munticelu, iar în zilele cu vizibilitate bună și spre Ceahlău.

Un monument preistoric – sau poate antic – unic în România este cel din punctul "La Blide” (în apropiere de "Pietrele lui Scorilo” în zona Muntele Mic) şi se prezintă sub forma unei lespezi din şist pe care au fost realizate prin polişare trei semisfere de forma unor "blide” de dimensiuni diferite. Astfel de monumente pe înălţimi – care se pare că aveau rol de altar unde se practicau jertfe şi libaţii pentru diverse zeităţi – mai sunt întâlnite doar în Austria în Tirolul de Sud.

Geniala cetate dacică, fosta capitală a Daciei. Inclusă alături de celelalte cetăţi din Munţii Orăştiei în lista Unesco a Patrimoniului Mondial. Sarmizegetusa Regia (= cea regească), situată în satul Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara, a fost capitala Daciei preromane. Este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei, și cuprindea șase citadele. Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea deasemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular. Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de aproximativ 4 - 5 m în momentul finalizării construcției lui.

Cetăţile dacice au fost incluse pe lista Unesco a patrimoniului mondial. Unele sunt mai greu accesibile, doar pe jos.

Cetatea Colț (astăzi, ruină) dateazǎ de la începutul sec. al XIV-lea, când a fost ctitoritǎ de cneazul Cândea. Ulterior, Cândea a trecut la religia catolică și și-a schimbat numele în Kendeffy. Se presupune că e una dintre cetăţile româneşti care l-a inspirat pe Jules Vernes să scrie Castelul din Carpaţi. Este la 3 km de Râu de Mori, lângă satul Suseni.

Langa Curtea de Argeş - spre Transfăgărăşan, inainte de Baraj Vidraru. Punct frumos de belvedere asupra începutului de Transfăgărăşan. Taxa (modică) se plăteşte după urcarea celor 1480 de trepte, la intrarea în cetate. Cetatea Poenari a fost ridicată pe post de fortăreață contra otomanilor de către Negru Vodă. Vlad Țepeș a renovat cetatea şi a transformat-o în reședință secundară. S-ar zice că şi Cetatea Poienari l-a inspirat și pe Jules Verne în crearea capodoperei Castelul din Carpați prin legendele povestite de o româncă despre misterioasa cetate a lui Vlad Țepeș.

Cetatea Caras se afla in apropierea comunei Carasova, pe Dealul Zaglavac, pe traseul turistic marcat cu triunghi rosu. Asezata pe marginea Cheilor Carasului, din cetate se putea supraveghea drumul care trecea prin zona, pe o portiune destul de lunga. Iniţial acolo fusese un punct de observaţie folosit de romani, poziţia sa strategică fiind una foarte bună, la marginea Cheilor Caraşului şi cu posibilitatea de a supraveghea drumul care trecea prin zonă şi trecătorile montane. Ea a fost atestată din anul 1200 sub denumirea de Cetatea Regală (Castra Regalis) una dintre cele 13 cetati din Comitatul de Caraş, apoi în 1323 apare cu numele de Castrum de Crassou, apoi a fost folosită de turci sub numele de "Turski grad" (Cetatea Turcului).

Localitatea se găsește în apropiere de Cetatea Enisala (Yeni-Sale). Ruinele fortăreței medievale Yeni-Sale (Enisala, Enișala, Heraclee sau Heraclia) se află la 2km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag.

Capidava a fost un centru fortificat geto-dac, apoi cetate romană, pe malul drept al Dunării dobrogene, pe locul unde se află astăzi satul cu același nume Capidava. Distrusă de goți în secolul III, fortificația a fost refăcută în secolul următor, devenind apoi și centru episcopal (ruine). Aici se ajunge foarte usor, facand stanga spre Cernavoda imediat sub podul de la iesirea de pe autostrada, si urmand drumul spre Seimenii Mici. De acolo, tineti tot inainte si dupa cativa kilometri superbi veti da de cetate, pe partea stanga a drumului

Cetatea Neamț (cunoscută impropriu sub titulatura Cetatea Neamțului) este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României). Ea se află localizată pe stânca Timuș de pe Culmii Pleșului (numită și Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.